Iarna nu face politică, deci nu ştie să mintă frumos. Iarna loveşte strict matematic, de la nord la sud, pe direcţia crivăţului. Aşa a lovit şi la Jirlău, unul din multele sate brăilene izbite năprasnic de viscolul de săptămâna trecută. Casele de pe latura de nord, "de la gârlă", cum zic localnicii, adică de lângă lacul Jirlău, au fost luate în plin de nămeţii purtaţi de vântul aprig. Ieri, când la Brăila încă nu se făcea simţit codul portocaliu anunţat de meteolorogi, zeci de familii din Jirlău îşi croiau drum cu lopata prin troienele înalte de până la patru-cinci metri, ca să poată merge din casă până la coteţele animalelor sau până la lemnele de foc. Iar ca să iasă la drum săpau trepte în zăpada întărită de ger şi păşeau peste garduri, ferindu-se să nu se atingă de cablurile de curent. Jirlăienii cei mai expuşi la crivăţ trăiesc de câteva zile ca în poveştile bătrânilor, cele cu nămeţi cât casa şi tunele tăiate în zăpadă, poveşti pe care le-am tot auzit, fără să le dăm prea mare importanţă. Pentru cei mai mulţi dintre cei "loviţi" în plin de iarna cruntă, poveştile astea transformate în realitate nu sunt deloc frumoase, ci mai degrabă seamănă a coşmar.
"Dacă mai ţine aşa, iarna asta o să ne omoare de tot", se plânge Paraschiv Bulancea. Casa în care locuieşte cu soţia şi cei şase copii abia se mai vede din zăpadă
Mihaela Ganea are 31 de ani, doi copii şi este văduvă de un an. Anul trecut, de Sfântul Ion, şi-a îngropat soţul răpus de o boală a inimii, iar acum viscolul i-a îngropat aproape complet casa moştenită de la bărbat şi de la socrii săi, răposaţi şi ei. Mihaela e o femeie micuţă de statură. Fiica ei, de 12 ani, aproape că a ajuns-o în înălţime. Mai are un băieţel de nouă ani. Trei fiinţe firave, într-o casă bătrânească. Spre sfârşitul săptămânii trecute, după ce vântul şuierase zile şi nopţi bătându-le în geam cu fulgi de zăpadă îngheţaţi, s-au pomenit că nu mai pot ieşi pe uşă. Ferestrele erau ferecate şi ele de troienele înalte până aproape de streşini. "Eram prinsă înăuntru cu copiii şi aşa rămâneam dacă nu venea un vecin, soţul unei prietene, să ne scoată afară. A dat zăpada din dreptul uşii, cât să se poată ieşi din casă. E bine, că altfel nu reuşeam să ies, să adun lemne de foc şi îngheţam cu toţii", ne-a spus femeia. Am întrebat-o dacă a solicitat sprijin la Primărie, să i se scoată casa din nămeţi. "N-am cerut ajutor, că sunt alţii din sat într-o situaţie mai grea ca a mea. Pe cine să ajute şi Primăria mai întâi?", ne-a spus Mihaela Ganea, păstrând în glas un optimism neaşteptat, având în vedere greutăţile cu care se confruntă. Nu are serviciu, deci nu are bani şi, în consecinţă, reuşeşte cu greu să îşi hrănească copiii şi să îi îmbrace, ca să poată merge la şcoală. Cu toate astea, se laudă că atât fetiţa cât şi băieţelul sunt premianţi. Pe mamă n-o mai sperie frigul şi ninsoarea. O sperie, însă, gândul că, peste o zi - două sau peste o săptâmână, o să înceapă să se încălzească vremea şi atunci munţii de zăpadă din ogradă or să se scurgă la temelia casei şi or să o şubrezească de tot. "Asta-i important, să nu ni se dărâme casa. Cu restul ne descurcăm noi...", ne-a mai spus tânăra văduvă.
Consăteanul său Paraschiv Bulancea nu este la fel de optimist. Are şase copii, îi trăieşte nevasta, iar sărăcia le face viaţa amară. Ca în iarna asta, însă, nu le-a fost niciodată mai greu. Şi casa lor a fost îngropată aproape cu totul în nămeţi, iar gerul le-a omorât şi purcelul din coteţ. "N-avem niciun venit în afară de alocaţiile copiilor. Vara muncim cu ziua prin sat, dar iarna nu avem ce să facem. Ajutoarele sociale ni le-au tăiat, de când cu legile astea noi, că cică avem cal cu căruţă şi loc de grădină în curte. Murim de foame, iar acum ne mai îngroapă şi zăpada asta de vii...", ni s-a plâns Paraschiv.
La cei 70 de ani ai săi, Florea Bădineanu îşi aminteşte de ierni chiar mai grele decât aceasta
"A fost şi mai rău, măi tată..."
Iarna nu i-a iertat nici pe jirlăienii mai înstăriţi. Aceştia au, însă, cu totul altfel de probleme. Ştefan Bădineanu este legumicultor şi nu se plânge de sărăcie. Are o casă trainică şi frumoasă, dotată cu toate cele de trebuinţă. În urmă cu câteva zile, când vântul a rupt firele şi a fost pană de curent în sat, fluctuaţiile de tensiune i-au stricat centrala şi televizorul. În casă, din cauza frigului, caloriferele sunt pe punctul de a îngheţa, iar familia s-a retras în singura cameră încălzită, cea în care se află un şemineu pe lemne. Ca să repare centrala, Ştefan trebuie să meargă la Buzău, să aducă un specialist. Ca să ajungă la Buzău, trebuie, însă, să poată ieşi cu maşina din curte, operaţiune imposibilă din cauza nămeţilor cât gardul. Aşa că Ştefan a tocmit vreo cinci oameni din comună să-l ajute la dat zăpada din faţa porţii. Ieri, după-amiază, după multe ore de muncă intensă, reuşiseră să mute tonele de omăt. Partea proastă era că se anunţa din nou ninsoare puternică şi viscol, iar Ştefan se temea că s-a trudit degeaba şi tot n-o să poată pleca spre Buzău. "N-am văzut aşa iarnă în viaţa mea", se plângea unul dintre cei care veniseră să-l ajute. "A mai fost, măi tată, a mai fost. În anul 1954, erau nămeţii atât de mari, că mergeam pe deasupra copacilor. Acuma, dacă mai ninge o dată, abia atunci o să fie iarna mai grea şi zăpada mai multă decât în '54", a lămurit lucrurile tatăl lui Ştefan, Florea Bădineanu, om la 70 de ani.
Un alt bătrân din sat, Stancu Udrea, 73 de ani, îşi aminteşte că au fost ierni grele şi prin anii '60 - '70. "Am fost şef la SMA (Secţia Mecanizată a Agriculturii n.n.) şi ştiu că ieşeam cu câte 40 de tractoare odată la deszăpezire. Se făcea treabă bună, dar parcă şi oamenii erau altfel, mai săritori, mai harnici. Puneam mâna pe lopeţi toţi bărbaţii din sat, chiar şi femeile, nu aşteptau doar să vină Primăria cu utilaje ca să deszăpezească strada", îşi aminteşte fostul mecanizator. Exemplele de pe vremuri nu prea se mai aplică în zilele noastre. Ce-i drept, pe uliţele din partea de nord a comunei Jirlău ar fi şi greu, dacă nu imposibil, să se facă deszăpezire cu lopata, în condiţiile în care nămeţii mai au un metru-doi şi ajung la firele de curent. "Păi nu vedeţi ce este aici?! Cred că nici până în august nu se topeşte zăpada asta! Cine să o dea la lopată? Mai suntem doar câţiva bărbaţi în putere pe strada asta, restul sunt bătrâni şi neputincioşi. Abia reuşim să ne facem cărare prin curte, să putem ajunge la animale să le dăm de mâncare...", ne-a spus un sătean, în replică la poveştile de demult ale lui Stancu Udrea.
La Jirlău a sosit, ieri, un convoi de camioane ale Armatei, cu baxuri de apă minerală şi cutii de pate. Ajutoare similare au mers şi către Galbenu şi Vişani, localităţi lovite la fel de năprasnic de urgia albă. Primarul Jirlăului, Rică Tutulan, ne-a spus că va începe imediat distribuirea alimentelor. "O să facem în aşa fel încât toate familiile care au probleme să primească o raţie din aceste ajutoare", ne-a spus primarul. Ar fi vorba despre circa 700 de familii, din cele 1.300 care trăiesc în localitate. La Jirlău funcţionează o brutărie, astfel încât localnicii nu depind de pâinea adusă din alte comune sau de la oraş. Toată lumea se temea, ieri, de codul portocaliu anunţat de meteorologi. "Dacă mai vine un viscol ca ăla de săptămâna trecută, ne îngroapă cu totul în zăpadă", spuneau temători cei cu casa "lângă gârlă", victimele sigure ale crivăţului.
