• inaugurată cu prilejul Zilei Internaționale a Frumuseții, expoziția documentară va fi deschisă publicului până pe data de 25 septembrie
Din anul 1995, la inițiativa Comitetului Internațional al Esteticii și Cosmeticii, pe 9 septembrie sărbătorim Ziua Internațională a Frumuseții, dedicată tuturor celor care iubesc frumosul, în special celor care activează în acest domeniu. Pentru a marca acest eveniment, Biblioteca Județeană „Panait Istrat” Brăila organizează expoziția documentară intitulată „Izvor de frumusețe”, care poate fi vizitată la parterul Compartimentului Împrumut Carte pentru Adulți, până pe data de 25 septembrie. Expoziția este realizată de Doina Lalu, bibliotecar.
„Deși cei mai mulți dintre noi suntem de acord cu ideea că frumusețea vine din interior, frumusețea înseamnă și să te simți confortabil în pielea ta, să ai o anumită atitudine sau să emani o energie pozitivă, conceptul fiind, în același timp, definit și prin îngrijirea personală, prin stilul vestimentar sau prin stilul de viață sănătos. Honore de Balzac spunea că frumosul se simte, nu încape într-o definiție, Immanuel Kant credea că aprecierea frumuseţii este determinată de gust, în timp ce scriitorul Fiodor Dostoievski era sigur că frumusețea va salva lumea”, precizează organizatorii evenimentului.
Pe de altă parte, caracterizarea unei persoane ca „frumoasă” este adesea bazată pe combinaţia de frumuseţe interioară care include factori psihologici care ţin de personalitate, inteligenţă, graţie, carismă, integritate, politeţe, eleganţă, şi de frumuseţe exterioară, care include atribute fizice evaluate pe baze estetice. Tradiţional, persoanele relativ tinere, cu pielea netedă, cu trupul bine proporţionat şi o faţă cu trăsături regulate au fost considerate, întotdeauna şi oriunde, drept cele mai frumoase. Totuşi, standardele diferă de la ţară la ţară.
La anticii egipteni, spre exemplu, înfrumuseţarea era apanajul clasei sacerdotale şi însemna: o baie parfumată urmată de exfoliere, un masaj cu ulei parfumat şi ungerea pielii corpului cu tuş galben-auriu. Venele tâmplelor erau îngroşate cu albastru, ochii erau conturaţi cu kohl, sprâncenele alungite şi înnegrite, buzele date cu carmin, unghiile de la mâini şi de la picioare lăcuite, iar capul era ras şi acoperit cu o perucă de mătase sau din păr animal, împodobită cu fire de aur. Anticii greci puneau accent pe armonia formelor şi proporţiilor, arta toaletei presupunea igiena, coafura, veşmintele şi bijuteriile, iar fardarea era excesivă. Pentru a-şi păstra frumuseţea corpului şi a feţei, patricienele romane foloseau alifii şi farduri făcute din grăsimi animale, amidon şi oxid de staniu sau ulei de trandafir. Se epilau, îşi conturau ochii cu antimoniu, îşi albeau dinţii, se parfumau şi foloseau corsete. Pentru frumusețea masculină se recomanda părul proaspăt tuns, barba îndreptată, unghiile tăiate şi curate, respiraţia înmiresmată, pielea bronzată şi corpul zvelt.
„Frumuseţea medievală era tânără, zveltă, blondă, cu tenul alb şi buze roşii. Fruntea se epila pentru a fi cât mai înaltă, sprâncenele erau subţiri şi arcuite. Evul Mediu a ignorat însă înfrumuseţarea, fardul fiind asociat cu păcatele desfrâului şi orgoliului. Renaşterea a apreciat frumuseţea stabilind noi standarde. Femeia frumoasă trebuia să fie împlinită şi să posede trei lucruri albe - pielea, dinţii şi mâinile, trei lucruri roşii - buzele, obrajii şi unghiile şi trei lucruri negre - ochii, sprâncenele şi genele. Secolul XX a fost revoluţionar şi în domeniul înfrumuseţării, iar marile concerne din industria frumuseţii au schimbat complet ideile despre modă, îngrijirea corpului, fitness, cosmetice şi make-up, utilizate de la vârste tot mai mici. Astăzi, frumuseţea este percepută ca rezultatul unei griji atente pentru curăţenie, îngrijire, un mod sănătos de viaţă şi atitudine”, a mai precizat sursa citată.
