Are doar 16 ani si a urcat pe scena Teatrului "Maria Filotti" pentru a dansa in piesa "Vinzatorul de iluzii" alaturi de actori profesionisti ai teatrului. Marilena Hapca, unul dintre "oamenii de roua" din piesa regizata de Radu Nichifor, este eleva a Colegiului Murgoci si am discutat cu ea despre primii pasi sub lumina reflectoarelor.
- Cum a inceput toata povestea? Cum se face ca ai ajuns sa dansezi intr-o piesa de teatru?
- Anul trecut am participat din intimplare la un casting, in urma caruia erau alesi "oamenii de roua". Am trecut de preselectia la care au asistat domnul regizor Radu Nichifor si coregrafa Malina Andrei, iar la citeva saptamini dupa aceea am inceput repetitiile.
- E atit de simplu sa ajungi sa faci asta? Tinerii talentati din Braila pot avea usor sansa de a dansa sau chiar juca in piese de teatru?
- Nu este atit de usor precum pare. De exemplu, se poate intimpla sa treci de preselectia pentru o anumita piesa, dar sa nu fii ales pentru o alta, fie pentru ca nu esti potrivit pentru rol, fie pentru ca regizorul este de parere ca o alta persoana ar pune in evidenta personajul mai bine. Depinde de ceea ce cauta fiecare. Nu ai nimic asigurat dinainte.
- Este o realizare ca la 16 ani sa fii pe scena, nu?
- Cred ca este o realizare, din moment ce nu multi au o asemenea sansa. Ma bucur ca trec printr-o astfel de experienta si am posibilitatea sa vad cum se desfasoara pregatirea unei piese de teatru, cite zile de repetitii sint folosite pentru a realiza un spectacol de 2 ore si 30 de minute, cite persoane muncesc laolalta si cit efort este depus.
- Cum a fost cind ai ajuns prima data in fata publicului, la premiera piesei? Imi inchipui ca trebuie sa fi fost extraordinar sa experimentezi asa ceva...
- Inainte de a intra in scena simti aceleasi emotii ca la inceput, chiar daca ai trecut deja de primele reprezentatii. Uneori ai senzatia ca nu vei sti ce urmeaza, dar miscarile curg si iese bine in cele din urma. Prima data m-am concentrat mult la a nu ma uita in sala, spre public. Acum m-am obisnuit, pun mai mult suflet in ceea ce joc si inlatur alte ginduri.
- Cum te-a influentat aparitia pe scena? Ti se pare ca esti privita altfel de ceilalti adolescenti?
- Nu imi dau seama daca sint privita altfel sau nu, dar nu ar fi cazul. Faptul ca am o astfel de activitate in timpul liber nu m-a schimbat. Pur si simplu imi place sa-mi ocup timpul liber intr-un mod placut, facind apel la creativitate, la inventivitate. Cind nu am repetitii sau alte teme pentru la scoala imi place sa scriu, sa inventez lumi noi. E un mod de a-ti petrece timpul...
- Acum, ca ai vazut cum este lumea teatrului, ca sa zic asa, ce parere ai despre asta? Iti doresti sa faci cariera din teatru sau dans?
- Este cam devreme pentru a afirma cu siguranta ce drum voi urma. Am mai multe optiuni, inca nu m-am decis asupra uneia. Momentan imi place activitatea pe care o desfasor si voi continua, atita timp cit nu-mi va afecta rezultatele la scoala, incercind sa ma mentin pe o linie de plutire. Ce fac acum imi foloseste si pentru viitor, invat ce inseamna lucrul in echipa si sa apreciez munca celor din jur, ceea ce putini oameni, din pacate, reusesc. (Interviu realizat de Madalina GLAVAN)
- Cum a inceput toata povestea? Cum se face ca ai ajuns sa dansezi intr-o piesa de teatru?
- Anul trecut am participat din intimplare la un casting, in urma caruia erau alesi "oamenii de roua". Am trecut de preselectia la care au asistat domnul regizor Radu Nichifor si coregrafa Malina Andrei, iar la citeva saptamini dupa aceea am inceput repetitiile.
- E atit de simplu sa ajungi sa faci asta? Tinerii talentati din Braila pot avea usor sansa de a dansa sau chiar juca in piese de teatru?
- Nu este atit de usor precum pare. De exemplu, se poate intimpla sa treci de preselectia pentru o anumita piesa, dar sa nu fii ales pentru o alta, fie pentru ca nu esti potrivit pentru rol, fie pentru ca regizorul este de parere ca o alta persoana ar pune in evidenta personajul mai bine. Depinde de ceea ce cauta fiecare. Nu ai nimic asigurat dinainte.
- Este o realizare ca la 16 ani sa fii pe scena, nu?
- Cred ca este o realizare, din moment ce nu multi au o asemenea sansa. Ma bucur ca trec printr-o astfel de experienta si am posibilitatea sa vad cum se desfasoara pregatirea unei piese de teatru, cite zile de repetitii sint folosite pentru a realiza un spectacol de 2 ore si 30 de minute, cite persoane muncesc laolalta si cit efort este depus.
- Cum a fost cind ai ajuns prima data in fata publicului, la premiera piesei? Imi inchipui ca trebuie sa fi fost extraordinar sa experimentezi asa ceva...
- Inainte de a intra in scena simti aceleasi emotii ca la inceput, chiar daca ai trecut deja de primele reprezentatii. Uneori ai senzatia ca nu vei sti ce urmeaza, dar miscarile curg si iese bine in cele din urma. Prima data m-am concentrat mult la a nu ma uita in sala, spre public. Acum m-am obisnuit, pun mai mult suflet in ceea ce joc si inlatur alte ginduri.
- Cum te-a influentat aparitia pe scena? Ti se pare ca esti privita altfel de ceilalti adolescenti?
- Nu imi dau seama daca sint privita altfel sau nu, dar nu ar fi cazul. Faptul ca am o astfel de activitate in timpul liber nu m-a schimbat. Pur si simplu imi place sa-mi ocup timpul liber intr-un mod placut, facind apel la creativitate, la inventivitate. Cind nu am repetitii sau alte teme pentru la scoala imi place sa scriu, sa inventez lumi noi. E un mod de a-ti petrece timpul...
- Acum, ca ai vazut cum este lumea teatrului, ca sa zic asa, ce parere ai despre asta? Iti doresti sa faci cariera din teatru sau dans?
- Este cam devreme pentru a afirma cu siguranta ce drum voi urma. Am mai multe optiuni, inca nu m-am decis asupra uneia. Momentan imi place activitatea pe care o desfasor si voi continua, atita timp cit nu-mi va afecta rezultatele la scoala, incercind sa ma mentin pe o linie de plutire. Ce fac acum imi foloseste si pentru viitor, invat ce inseamna lucrul in echipa si sa apreciez munca celor din jur, ceea ce putini oameni, din pacate, reusesc. (Interviu realizat de Madalina GLAVAN)
