Dupa decenii de nepasare, in sfirsit, si pentru Romania, protejarea mediului inconjurator a devenit o prioritate. Pe de o parte, aceasta atentie deosebita este o cerinta a Uniunii Europene, dar pe de alta, este si o necesitate. Am distrus prea multe habitate, am pierdut specii rare din flora si fauna, ne-am otravit cu buna stiinta pamintul si apa, am defrisat padurile, iar acum, natura incepe sa se razbune. Secete, inundatii, alunecari de teren, temperaturi extreme, invazii de boli si daunatori, virusi nemaiintilniti, ape poluate, toate acestea sint repercusiuni ale nerespectarii bunului dat de Dumnezeu.
La Braila, de exemplu, dupa inchiderea marilor combinate poluatoare si dupa saracirea progresiva a agricultorilor, atmosfera si solul sint la adapost. O poluare datorata unor emisii de gaze toxice, sau utilizarii excesive a pesticidelor, nu ar putea aparea decit accidental. Avem insa un bun pe care sintem obligati sa il protejam si pe care, din pacate, nu dam doi bani: fluviul Dunarea.
Fecalele, detergentii si celelalte reziduuri din canalizarea orasului si de la "Complexul de Porci", toate se duc "virgine" in apele fluviului. Si asta pentru ca nici municipalitatea, nici conducerea complexului nu au catadicsit sa se implice suficient in construirea unor statii de epurare a apelor reziduale. Culmea, spun specialistii, mai putin polueaza canalizarea orasului (fiindca preia si apele de ploaie, iar mizeriile se mai dilueaza), decit crescatoria de porci. Afirmatiile lor sint bazate pe rezultatele monitorizarilor privind calitatea apelor, care arata ca in cazul canalizarii urbane se inregistreaza depasiri de citeva ori ale concentratiilor maxime admise de poluanti, in timp ce, in jurul gurii de scurgere de la "Complexul de Porci" analizele releva valori de o suta de ori mai mari decit limita maxima admisa.
Iar lucrurile acestea nu se intimpla de ieri sau azi, se intimpla de ani de zile, perioada in care Sistemul de Gospodarire a Apelor Braila nu a putut face altceva decit sa dea amenzi. Ce-i drept, cuantumul lor se ridica la milioane de lei, dar asta nu ar trebui sa ne multumeasca, mai ales ca problema nu are sanse sa se rezolve prea curind. Municipalitatea, desi a avut bani de la Uniunea Europeana pentru construirea unei statii performante de epurare a apelor, i-a pierdut, din cauza neseriozitatii unei firme italiene, iar proprietarul complexului, omul de afaceri Gheorghe Caruz, a primit ragaz pina in 2011 sa-si puna la punct statia proprie. Si cam tot pe atunci, promite primarul Cibu, va fi finalizata si statia municipalitatii, pentru constructia careia se va organiza o noua licitatie, cit de curind. Cu alte cuvinte, pina in 2011 nu avem nici o sansa sa scapam Dunarea de mizeriile noastre. Mai este, insa, un aspect foarte important pe care trebuie sa-l mentionam. Dunarea nu este doar WC -ul nostru public. Dunarea este si singura sursa de apa a municipiului.
La Braila, de exemplu, dupa inchiderea marilor combinate poluatoare si dupa saracirea progresiva a agricultorilor, atmosfera si solul sint la adapost. O poluare datorata unor emisii de gaze toxice, sau utilizarii excesive a pesticidelor, nu ar putea aparea decit accidental. Avem insa un bun pe care sintem obligati sa il protejam si pe care, din pacate, nu dam doi bani: fluviul Dunarea.
Fecalele, detergentii si celelalte reziduuri din canalizarea orasului si de la "Complexul de Porci", toate se duc "virgine" in apele fluviului. Si asta pentru ca nici municipalitatea, nici conducerea complexului nu au catadicsit sa se implice suficient in construirea unor statii de epurare a apelor reziduale. Culmea, spun specialistii, mai putin polueaza canalizarea orasului (fiindca preia si apele de ploaie, iar mizeriile se mai dilueaza), decit crescatoria de porci. Afirmatiile lor sint bazate pe rezultatele monitorizarilor privind calitatea apelor, care arata ca in cazul canalizarii urbane se inregistreaza depasiri de citeva ori ale concentratiilor maxime admise de poluanti, in timp ce, in jurul gurii de scurgere de la "Complexul de Porci" analizele releva valori de o suta de ori mai mari decit limita maxima admisa.
Iar lucrurile acestea nu se intimpla de ieri sau azi, se intimpla de ani de zile, perioada in care Sistemul de Gospodarire a Apelor Braila nu a putut face altceva decit sa dea amenzi. Ce-i drept, cuantumul lor se ridica la milioane de lei, dar asta nu ar trebui sa ne multumeasca, mai ales ca problema nu are sanse sa se rezolve prea curind. Municipalitatea, desi a avut bani de la Uniunea Europeana pentru construirea unei statii performante de epurare a apelor, i-a pierdut, din cauza neseriozitatii unei firme italiene, iar proprietarul complexului, omul de afaceri Gheorghe Caruz, a primit ragaz pina in 2011 sa-si puna la punct statia proprie. Si cam tot pe atunci, promite primarul Cibu, va fi finalizata si statia municipalitatii, pentru constructia careia se va organiza o noua licitatie, cit de curind. Cu alte cuvinte, pina in 2011 nu avem nici o sansa sa scapam Dunarea de mizeriile noastre. Mai este, insa, un aspect foarte important pe care trebuie sa-l mentionam. Dunarea nu este doar WC -ul nostru public. Dunarea este si singura sursa de apa a municipiului.
