• duminică, 29 iunie, creștinii sărbătoresc hramul Bisericii Sfinții Apostoli, de pe Strada Polonă, colț cu Petru Maior, fostă catedrală a Brăilei • Sfinții Apostoli Petru și Pavel, propovăduitorii creștinismului, sunt ocrotitorii Sistemului Penitenciar din România, ca unii care au pătimit pentru Hristos și au sfârșit prin moarte mucenicească
Sfârșitul lunii lui Cireșar ne aduce marea sărbătoare a Sfinților Apostoli Petru și Pavel, cei care au propovăduit credința în Iisus Hristos și au pătimit pentru că au vestit Împărăția Lui Dumnezeu, fiind martirizați în primul secol al erei creștine.
După zile de post, sărbătoarea Sfinților Apostoli marchează, totodată, hramul Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, de pe Strada Polonă, colț cu Petru Maior - fostă catedrală a orașului - monument istoric ridicat la jumătatea secolului al XIX-lea, în perioada de glorie a orașului-port dunărean. În toate bisericile creștine ortodoxe sunt oficiate Sfinte Liturghii și sunt pomeniți Sfinții Apostoli, dar și cei care poartă numele de „Petru” sau „Pavel”. Nu în ultimul rând, credincioșii merg la biserică și înalță rugăciuni pentru recolte bogate, scriu pomelnice și dau de pomană în momoria celor adormiți.
Catedrala „Sfinții Apostoli” - o bijuterie arhitectonică veche de un secol și jumătate
Potrivit documentelor de arhivă, biserica veche a Parohiei „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” a fost construită între anii 1835-1836, pe terenul donat de „cinstitul maghistrat al orașului” (primarul de atunci al Brăilei), ctitori fiind Petre Buiangiu și soția sa, Petcuța, brăileni înstăriți și cu frică de Dumnezeu. Slujba de sfințire a sfântului lăcaș a fost oficiată de P. S. Episcop Chesarie al Buzăului, în anul 1836. În anul 1869, biserica a fost demolată, pentru a face loc unui lăcaș de închinare mai măreț. Trei ani mai târziu, a fost desființat și vechiul cimitir de lângă biserică, datând din prima jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu săparea fundației pentru noul lăcaș. Au rămas neatinse trei morminte acoperite cu marmură, aparţinând ctitorilor.
În anul 1872, a fost pusă piatra de temelie a noii biserici închinată Sf. Apostoli Petru și Pavel, prin strădania Petcuței Buiangiu, care, între timp, rămăsese văduvă. Datorită proiectului grandios, care necesita cheltuieli pe măsură, construcția noii biserici a fost executată în mai multe etape, cu fonduri provenite, în cea mai mare parte, din donații particulare și colecte publice, cu sprijinul Primăriei Municipiului Brăila. Noua biserică închinată Sf. Apostoli Petru și Pavel a fost sfinţită în 1881. În anul 1886, edificiul a primit clopotul cel mare, de 800 de kilograme, şi orologiul comandat la Munchen, în Germania, care a fost montat în cele două turle ale bisericii. Cupola mare a bisericii a fost acoperită cu tablă de aramă în anul 1893. În anul 1918, însă, în timpul Primului Război Mondial, Biserica „Sfinții Apostoli” a fost dezvelită de tablă, de către armatele de ocupație, iar clopotele i-au fost furate și topite, așa cum s-a întâmplat cu clopotele de la Biserica „Buna Vestire” (Greacă) și de la alte lăcașe de cult brăilene.
Vitraliile mari ale bisericii au fost donate de Petre Bancotescu, în anul 1894, iar decorurile interioare au fost realizate în anul 1895. În anul 1909, a fost ridicată o cruce de marmură albă, exact pe locul pe care s-a aflat altarul vechii bisericii. Biserica adăpostește icoane vechi, pictate de Matache Orășianu în a doua jumătate a sec. al XIX-lea și îmbrăcate în aur și argint, precum și multe alte obiecte deosebit de valoroase. Cutremurul din anul 1940 a făcut mari stricăciuni edificiului, biserica fiind la un pas de a fi demolată. Au fost necesare ample lucrări de consolidare a fundaței și a celor două turle. Mai trebuie amintit faptul că, între anii 1921-1942, aici a slujit preotul Anton Angelescu, viitorul Episcop Antim al Buzăului (1944-1979). Totodată, între anii 1950 și 1990, Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” a avut statutul de Catedrală a orașului Brăila. În prezent, în curtea bisericii se află sediul Protoieriei Brăila.
Sfinții Petru și Pavel, Ocrotitorii celor întemnițați
Sfântul Apostol Petru, fiul lui Iona și fratele Apostolului Andrei, s-a născut în Betsaida Galileei. Numele său iudeu era „Simon”, însă Mântuitorul îl va numi „Chifa” (piatră) adică Petru. După o pescuire minunată pe lacul Ghenizaret, Petru este chemat să devină „pescar de oameni”. Sfântul Apostol Petru este cel care mărturisește între iudei dumnezeirea Lui Hristos, dar se și leapădă de El, atunci când Mântuitorul este prins, spre a fi răstignit. După Înălțarea Domnului la Cer, Petru ia cuvântul în adunarea ucenicilor și aleg ca apostol pe Matia în locul lui Iuda vânzătorul. În ziua Cincizecimii, după predica Sf. Apostol Petru, se botează trei mii de oameni. Sfântul Apostol Petru a propovăduit Evanghelia Domnului în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mică și până în Babilon și, în ultima parte a vieții, în inima Imperiului Roman, la Roma. A murit răstignit pe cruce, cu capul în jos, în anul 67 d. H., în ziua de 29 iunie.
Sfântul Apostol Pavel era originar din Tarsul Ciliciei (Asia Mică), din neamul evreiesc al lui Veniamin și se chema „Saul”. A fost elevul învățatului Gamaliel, locuia în cetatea Tars și era cetățean roman. La început, Pavel îi prigonea pe creștini. El a participat la uciderea cu pietre a Sf. Arhidiacon Ștefan, Întâiul Mucenic, pe care-l prăznuim în luna decembrie. Pe calea Damascului, însă, i se arătă Hristos într-o lumină orbitoare și îl mustră: „Saule, Saule, de ce mă prigonești?”. Pavel se convertește și primește botezul de la Anania, episcopul Damascului, după care pornește în trei mari călătorii misionare, în tot Imperiul Roman. Sfântul Apostol Pavel a fost prins și decapitat pentru credință, din porunca sângerosului împărat Nero, în anul 67 d. H.
Sfinții Apostoli Petru și Pavel au devenit Ocrotitori ai sistemului penitenciar din România, pentru că l-au propovăduit pe Hristos și au pătimit în temnițe. Așa cum cei ajunși în penitenciare sunt persoane care au greșit față de Dumnezue și față de oameni, la fel și Sfinții Apostoli: Petru s-a lepădat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe creștini. Mai apoi, ambii au strălucit în sfințenie și și-au dat viața pentru Hristos.
