• Târgul de Crăciun din Brăila s-a încheiat în weekend, în Piața Traian, cu două spectacole ale artiștilor Cenaclului Flacăra • evenimentul a marcat finalul unei ediții organizate pentru prima dată în Centrul Istoric, într-un concept complet nou
Crăciunul acesta, la Brăila, nu a fost doar despre lumini, colinde și decoruri. A fost despre oameni. Despre întâlniri. Despre redescoperirea unui loc care, ani la rând, fusese mai mult un punct de trecere decât un spațiu al trăirii. Târgul de Crăciun din 2025 a reușit ceva rar: să transforme Centrul Istoric într-un loc viu, plin de pași, voci, amintiri și speranță.
Organizat pe parcursul mai multor săptămâni și gândit ca un concept unitar, Târgul a mutat inima sărbătorilor în Piața Traian și pe Strada Mihai Eminescu – Regala. Nu a fost o simplă schimbare de locație, ci o schimbare de perspectivă. Acolo unde altădată se opreau doar cei care voiau să admire ceasul, Teatrul Maria Filotti sau clădirile de patrimoniu, acum au venit mii de brăileni. Și au rămas.
Clădirile istorice, puse în valoare prin iluminat atent gândit, căsuțele din lemn decorate cu grijă de artiști locali, brazii tematici, patinoarul, cupola luminoasă, personajele de poveste și instalațiile realizate chiar la Brăila au creat o atmosferă care a făcut orașul să semene, pentru o lună, cu marile orașe de Crăciun.
Două seri în care muzica a învins gerul
Finalul Târgului de Crăciun nu putea fi decât pe măsura întregii povești. Două seri speciale, dedicate Cenaclului Flacăra, au adunat în Piața Traian sute de oameni care au înfruntat frigul cu un stoicism rar întâlnit. Gerul a fost afară. În piață, însă, au fost căldură, emoție și o legătură invizibilă între generații.
Pe scenă au urcat artiști emblematici ai mișcării folk: Mircea Vintilă, Emeric Imre, Cristian Buică, Magda Pușkaș, Vanghele Gogu, Cătălin Stepa, Mădălina Amon, Marius Roje, Trupa Totuși, Dacii Liberi, Adriana Păunescu și Andrei Păunescu. Momentele muzicale s-au legat firesc, într-un spectacol de peste trei ore, trăit intens de public.Mulți au retrăit adolescența, anii în care cântecele Cenaclului Flacăra erau coloană sonoră pentru speranță, curaj și identitate. Alții, mai tineri, au descoperit pentru prima dată această energie. Părinți și copii au ajuns să cânte împreună, la unison, refrene care au trecut proba timpului. Mircea Vintilă a cântat ”Pământul deocamdată” chiar în inima Centrului Istoric, iar liniștea din piață a spus totul despre respectul și emoția celor prezenți. A fost unul dintre acele momente în care timpul pare să stea pe loc.
„Brăila mea dragă” – emoția revenirii acasă
Pentru Vanghele Gogu, revenirea pe scena din Piața Traian a avut valoarea unei întoarceri acasă. Artistul a vorbit cu emoție despre legătura profundă pe care o are cu orașul în care s-a născut și în care a debutat: „...Brăila mea dragă. Aici m-am născut, aici am urcat pentru prima dată pe scenă, în 1984, la Sala Polivalentă, iar de atunci, de mai bine de patru decenii, merg mai departe alături de această familie care este Cenaclul Flacăra. De fiecare dată când revin acasă, simt aceeași bucurie și aceeași emoție. Din păcate, timpul nu ne permite să revenim atât de des pe cât ne-am dori, dar ori de câte ori ajung la Brăila, vin cu sufletul deschis și cu o dragoste sinceră pentru orașul meu.” Artistul a subliniat și relația specială cu publicul brăilean:„Publicul de aici are o sensibilitate aparte. Brăilenii înțeleg poezia, gustă muzica folk și reacționează sincer. Este un public care ascultă, trăiește și simte. Ce se întâmplă acum în Centrul Istoric este extraordinar – orașul renaște, iar acest lucru se vede în felul în care oamenii vin, rămân și se bucură împreună. Pentru mine, să cânt la Brăila este întotdeauna o onoare.”
Speranță, memorie și viitor
Emeric Imre a vorbit despre contrastul puternic dintre frigul de afară și căldura transmisă de publicul prezent în Piața Traian:”Deși temperaturile au fost extrem de scăzute, publicul a fost incredibil de cald. Oamenii au rămas alături de noi, au cântat, au ascultat și au trăit fiecare moment. Există această nevoie profundă de a păstra vie amintirea unei mișcări care a însemnat foarte mult pentru generații întregi și care, iată, încă trăiește.” Artistul a făcut referire și la contextul actual: „Trăim vremuri complicate, ani care par din ce în ce mai ciudați, dar speranța nu dispare. Muzica, poezia, întâlnirile acestea ne ajută să mergem mai departe. Cenaclul Flacăra nu este doar despre trecut, ci despre continuitate, despre a transmite mai departe valori, emoții și un anumit fel de a fi împreună.”
Andrei Păunescu: ”Cenaclul Flacăra este despre a rămâne împreună”
Andrei Păunescu, cel care duce mai departe tradiția Cenaclului Flacăra, a transmis un mesaj care a sintetizat spiritul celor două seri din Piața Traian: „Cenaclul Flacăra nu a fost și nu este doar un spectacol. Este un legământ între oameni. Despre caracter, iubire, speranță și dor. Ne-am întâlnit aici, la Brăila, într-un loc cu o istorie profundă, și am simțit din nou că românii nu au uitat lucrurile firești: dragostea de țară, de cultură și de comunitate.” El a mulțumit publicului care a înfruntat frigul:
”Faptul că oamenii au stat alături de noi ore întregi, în ger, spune totul. Muzica a încălzit sufletele, iar această energie ne dă puterea să mergem mai departe. Să rămânem împreună, să avem suflet, speranță și faptă. Povestea continuă”.
Un moment special l-au oferit și tinerii de la Dacii Liberi, o trupă din Bârlad formată din șase băieți și o fată, cu vârste între 14 și 18 ani. Deși nu urmează o școală de muzică, pasiunea lor pentru folk, cultivată cu suflet de profesorul Constantin Corneliu Pleșu, i-a adus pe aceeași scenă cu nume mari. Au fost primiți cu aplauze și emoție, dovadă că spiritul Cenaclului merge mai departe.
Centrul Istoric, redescoperit
Poate cel mai mare câștig al acestui Târg de Crăciun este faptul că Brăila și-a redescoperit Centrul Istoric. Nu ca decor, ci ca spațiu viu. Ca loc de întâlnire. Ca punct de identitate. Primarul municipiului, Marian Dragomir, a transmis că ediția din 2026 va fi și mai amplă, tot în Piața Traian. Brăila a câștigat. Și nu doar un Crăciun frumos. Ci o poveste care va continua.
