O echipă de control din partea Camerei Judeţene de Conturi Brăila derulează în această perioadă o amplă acţiune de verificare a modului în care a fost şi este administrat patrimoniul public şi privat al municipiului, unul dintre subiectele fierbinţi fiind chiar "Cazul retrocedărilor cu cântec din Piaţa Concordia". Printre altele, cei de la Curtea de Conturi vor să afle un răspuns clar la întrebarea cum s-a ajuns ca Simion Cloşcă, actualul proprietar a peste 1.300 mp din terenurile de sub piaţă, să administreze după bunul plac şi pentru propriul profit bunurile publice cum ar fi platforma betonată, reţeaua de utilităţi publice ori copertina. Sau altfel spus, de ce nu încasează Primăria bani pentru aceste bunuri publice făcute, practic, cadou lui Cloşcă odată cu terenurile de sub piaţă? Concluziile acestei acţiuni demarate la nivelul Primăriei vor fi analizate la Bucureşti de către Curtea de Conturi a României şi înglobate în raportul anual de activitate a instituţiei. În cazul în care concluziile vor confirma nereguli grave, este posibil ca acestea să fie "fructificate" prin cercetări penale îndreptate împotriva celor care şi-au bătut pur şi simplu joc de averea publică a oraşului.
De la începutul acestei săptămâni, Primăria are în "vizită" specialiştii Camerei Judeţene de Conturi Brăila, care derulează o acţiune de audit având ca tematică stabilirea gradului de corectitudine în administrarea de către aparatul administrativ local a patrimoniului public şi privat al municipiului. Surse din cadrul Curţii de Conturi au explicat că este vorba despre o acţiune anuală de audit financiar, în cadrul căreia se are în vedere şi subiectul fierbinte Piaţa Concordia. Legat de acest aspect, experţii Curţii vor să se lămurească cu privire la transferul cu titlu gratuit în sarcina controversatului om de afaceri Simion Cloşcă, a bunurilor publice aflate pe terenurile retrocedate în natură pe amplasamentul Pieţei Concordia. Izvorul acestor suspiciuni îl constituie, practic, actele încheiate de municipalitate cu revendicatorii prin care s-au predat, odată cu terenurile, şi bunurile aflate pe acestea. Într-un final, terenurile revendicate cu tot cu bunurile de pe ele au ajuns în proprietatea, respectiv exploatarea lui Simion Cloşcă. Problema este că bunurile reprezentând platforme betonate, reţele de utilităţi, copertina metalică, stâlpii de susţinere au fost realizate din bani publici, în cadrul unor investiţii de modernizare a Pieţei Concordia.
Terenurile şi investiţiile din "Piaţa Cloşcă" sunt bunuri publice
În cursul anchetelor "Obiectiv" legate de subiectul "Piaţa Concordia" a reieşit foarte clar că atât terenurile cât şi investiţiile realizate pentru obiectivul piaţă publică sunt bunuri publice. Toate construcţiile realizate pe acel amplasament, inclusiv terenul, au fost atestate ca parte din domeniul public prin intermediul HG 363/2002 - privind atestarea la domeniul public al judeţului Brăila precum şi al municipiului, oraşelor şi comunelor din judeţul Brăila", publicată în Monitorul Oficial al României nr. 378 şi 378 bis, din 4 iunie 2002. În conţinutul acestei HG se regăsesc toate investiţiile realizate, inclusiv copertina ori modulele comerciale, precum şi terenul de sub acestea. De exemplu, la capitolul G - Sistemele de infrastructură privind administrarea domeniului public cu TERENURILE AFERENTE apare la poziţia 7 obiectivul Piaţa Concordia cu următoarea menţiune: "situată între strada Griviţa şi strada Ghioceilor, suprafaţă 1.890 mp, platou acoperit din care module de aluminiu în suprafaţă de 212,2 mp şi un alt modul în suprafaţă de 35,65 mp", toate acestea evaluate la 2,07 miliarde de lei vechi.
De altfel, Administraţia Pieţelor a prezentat chiar şi documentele financiare care atestă faptul că lucrările de modernizare din amplasamentul Pieţei Concordia s-au efectuat din bani publici. "Sursa de finanţare a acestor lucrări demarate din 1995 şi finalizate în 1999 a fost banii direct alocaţi de DAPT şi prin perceperea de chirii în avans de la comercianţii din piaţă. De exemplu, numai în 1995 valoarea lucrărilor şi bunurilor recepţionate a fost de aproximativ 1 miliard de lei vechi, o valoarea importantă la vremea respectivă", a declarat Simona Drăghincescu, pe vremea când era directorul Administraţiei Pieţelor.
Transferul către revendicatori s-a făcut cu tot cu bunurile publice, TOATE FOLOSITE GRATIS!
Ce s-a întâmplat cu aceste bunuri publice? În primul rând, terenurile revendicate au fost retrocedate în natură, fie direct prin decizie a primarului municipiului - cazul celor 988 mp (în 2006) plus încă 151 mp (în 2007), fie prin hotărâre a instanţei - cazul celor 235 mp (în 2009). Potrivit deciziilor de primar ori instanţelor de judecată, municipalitatea trebuia să predea terenurile libere de sarcini. Dar acest lucru era imposibil întrucât, prin reducere la absurd, asta presupunea efectuarea unor lucrări de demolare a tuturor investiţiilor realizate pe bani publici cu scopul asigurării condiţiilor pentru desfăşurarea activităţii de piaţă. Adică, pe teren există o platformă betonată, a fost construită o reţea de utilităţi publice şi a fost ridicată şi o copertină pe structură metalică. Cum municipalitatea dorea continuarea activităţii de piaţă, a apelat la o soluţie la fel de ciudată ca şi întreg mecanismul prin care s-a ajuns la restituirea în natură a terenurilor revendicate de foştii proprietari: toate aceste bunuri au fost predate spre folosinţă cu titlu gratuit revendicatorilor. Spunem cu titlu gratuit, întrucât în procesele verbale de transfer nu apare nicio menţiune din care să reiasă că noii proprietari ar fi obligaţi la plata vreunei sume către bugetul local. Totuşi, în acte apare formularea generică, referitor la bunurile amplasate pe terenurile retrocedate, potrivit căreia acestea rămân în proprietatea municipalităţii şi "pot face obiectul unor compensări ulterioare".
Până acum municipalitatea a pierdut peste 1.300 mp de sub Piaţa Concordia
Trebuie menţionat că până la această dată au fost retrocedate şi au ajuns în proprietatea şi administrarea lui Simion Cloşcă 3 loturi de teren pe amplasamentul Pieţei Concordia: 988 mp şi 151 mp retrocedaţi direct prin decizie a fostului primar liberal pe atunci, în prezent senator UNPR, Constantin Sever Cibu şi încă 235 mp predaţi prin executare silită în baza unei decizii a instanţei favorabile revendicatorului Constantin Doru Ţigău. De asemenea, pe rolul Curţii de Apel Galaţi mai figurează un al doilea litigiu care vizează o bucată de teren de 390 mp, aflată practic în continuarea celor 3 loturi menţionate anterior şi la intersecţia străzilor Griviţa cu Ghioceilor. Dacă se va pierde şi acest proces, Administraţia Pieţelor va mai avea în administrare în Piaţa Concordia mai puţin de 2.600 mp comparativ cu cei aproximativ 4.300 mp cât a avut înainte de retrocedări. În final, aşa cum am mai spus, terenurile retrocedate au ajuns prin acte de vânzare-cumpărare la Simion Cloşcă. Este vorba despre un lot de 988 mp pentru care, oficial, s-a achitat suma de 18 miliarde de lei vechi şi încă 151 mp, pentru care Cloşcă a plătit 1,5 miliarde lei vechi. Şi lotul de 235 mp a fost cumpărat tot de Cloşcă, însă valoarea tranzacţiei a rămas deocamdată secretă. Vom reveni.
Pe lângă atâtea pierderi, Primăria înregistrează şi o victorie!
* instanţa brăileană a respins ca nefondată acţiunea revendicatorului Vasile Stupic vizând o bucată de 1.200 mp pe amplasamentul Pieţei Mari
După exemplul spolierii de terenuri a Pieţei Concordia, au apărut revendicatori şi pentru o bucată importantă din Piaţa Mare. O bucată de circa 1.200 mp este cerută în natură de un aşa-zis fost proprietar după ce, iniţial, se mulţumise doar cu despăgubiri băneşti. Întâmplător sau nu, povestea are aceiaşi actori principali pe semnăturile cărora au fost retrocedate 3 loturi de teren în Concordia: şefa juriştilor Primăriei, Angelica Pamfil, fostul secretar al Primăriei, Iorga Stoian şi fostul primar Constantin Cibu. Încercarea de a pune mâna pe bucata din Piaţa Mare este atât de grosolană, încât s-a ajuns ca sub semnăturile oficiale ale celor trei să se rescrie istoria oraşului nostru. De fapt, pentru a reuşi poziţionarea lotului de 1.200 mp fix pe zona cea mai profitabilă a pieţei s-a legiferat sintagma "strada Griviţei (fostă str. Mihai Bravu)", o aberaţie de la un capăt la altul, întrucât niciodată în istoria oraşului cele două străzi nu au fost confundate. Mai mult, dovada edificatoare asupra regimului de proprietate în cazul terenului de sub Piaţa Mare o constituie documente publice aflate în Arhivele Naţionale. În aceste acte se menţionează dreptul exclusiv de proprietate al municipalităţii, începând cu anul 1874, asupra terenului pe care este construită Piaţa Mare. Argumentul a atârnat greu în balanţa Tribunalului Brăila, care a judecat cererea revendicatorului Vasile Stupic vizând bucata de 1.200 mp din Piaţa Mare: prin sentinţa civilă nr. 1169 din 19 noiembrie 2010 a respins ca nefondată acţiunea lui Stupic. Cu alte cuvinte, la judecata pe fond a acţiunii revendicatorului instanţa a dat câştig de cauză municipalităţii, alături de care a fost acceptată ca intervenient Administraţia Pieţelor.
