"Ne-am gindit aproape la toate, numai la cancer nu"
Martie reprezinta pentru noi toti simbolul martisorului si Ziua Mamei, insa, pentru familia Silvian, luna martie a insemnat inceputul cosmarului, un drum presarat cu urcusuri si coborisuri. Primele semne ale bolii au aparut atunci cind baietelul a inceput sa slabeasca vizibil, jucariile nu-l mai incintau si obrajorii ii palisera. "La un moment dat, i-a aparut in jurul buricului o roseata, cind disparea cind aparea, asta a fost un semn. Apoi, era nervos, plingea, ne gindeam ca are colici sau ca ii ies dintisorii. Ne-am gindit aproape la toate, numai la cancer nu", isi aminteste indurerat Costel, tatal baiatului. Totul a inceput in momentul in care familia s-a prezentat cu micutul la ecograf, la dr. Viorica Caprariu care, dupa ce a realizat ce se intimpla, i-a trimis de urgenta la Sectia Chirurgie Infantila a Spitalului Judetean. "Acolo am dat peste domnul dr. Florin Ioan, dumnealui era de garda si, dupa ce a pus mina pe burtica lui, dupa ce l-a palpat, ne-a dat cumplita veste", spune Costel. O tumora de 15 centimetri avea sa marcheze copilaria unui pui de om. In minutele ce au urmat, parintii lui Cristian au fost rapusi de durere, au simtit cum picioarele li se inmoaie si cum sint lipsite de putere. Au avut nevoie de citeva minute bune pentru a-si reveni din soc. Apoi, au realizat ca trebuie sa fie mai uniti ca niciodata si ca trebuie sa lupte din rasputeri pentru viata fiului lor. "Mi-am revenit si am plecat acasa, sa aduc schimburi baiatului si ce mai era nevoie. Dupa ce dr. Ioan a pus diagnosticul, a trebuit sa-l internam pentru o saptamina in spital. Au urmat controale mai amanuntite. I-au bagat tot felul de substante pentru a-i vedea intestinele, pilnii, furtune si furtunase, tot felul de analize. Il tineau ca pe porc, iara el se uita in ochii mei si probabil se intreba ce am cu el de-l chinui. A fost un chin sa-mi vad unicul copil in acea ipostaza", povesteste tatal micutului. Viata si-a urmat cursul si peste familia Silvian s-a asternut durerea.
In prima zi de Paste s-a intimplat o minune
Pe 14 martie, Cristian a fost operat la Spitalul "Grigore Alexandrescu" din Capitala de prof. dr. Ion Basca. Greutatea din abdomenul micutului fusese inlaturata, insa, parintii s-au lovit de un alt impediment. Lumina ochilor lor - Cristian - a stat la terapie intensiva foarte mult timp, pentru ca nu-si reluase tranzitul intestinal. Cu toate acestea, in prima zi de Pasti, avea sa se intimple o minune. Baietelul s-a dat jos din pat si a inceput sa mearga, iar parintilor li s-a umplut inima de bucurie. Pentru ei, cu adevarat, Dumnezeu a facut o minune.
In prezent, baiatul urmeaza tratamentul cu citostatice si se afla sub supravegherea medicilor de specialitate. "In cel mai fericit caz, tratamentul se extinde pe durata a trei ani", adauga Costel. Familia este nevoita sa mearga la Bucuresti de doua ori pe luna. Cele aproximativ 12 - 13 cure de citostatice pe care Cristian le-a suportat de cind diagnosticul a fost pus au transformat intr-o amintire copilul jucaus si plin de viata. Familia Silvian traieste din 800 lei, bani ce reprezinta indemnizatia de crestere a copilului si alocatia. Costel Silvian are 36 de ani si este zugrav, insa in acest sezon nu sint lucrari si, in plus, nici timpul nu-i mai permite. Putini se incumeta sa incheie o lucrare cu un muncitor obligat din doua in doua saptamini sa merga la Bucuresti, pentru o saptamina. "Cind vine postarita sa ne aduca banii incepem sa-i impartim, ne platim utilitatile, iar ce ramine ii punem deoparte pentru Bucuresti. Banii ii impartim si, pentru hrana, ne mai ajuta parintii nostri, dar ne descurcam foarte greu".
Sa facem o minune pentru Cristian
Pe 8 aprilie, de Pasti, Dumnezeu a savirsit o minune. Cristian s-a dat jos din patutul de spital in care zacuse mai bine de o luna si a inceput sa mearga din nou. "Nu ne-a venit sa credem. Baietelul nostru se ridicase din pat dupa mult timp si a facut citiva pasi. Parca era un mosulet. Atunci am zis Domnului ca asta-i o minune, nu mai El a putut-o face. Numai cu ajutorul Lui am rezistat pina acum si El ne-a intarit", spune mama cu lacrimi in ochi.
Acum, in preajma Sfintelor Sarbatori ale Craciunului, cind sufletele oamenilor se deschid, familia Silvian mai spera intr-o minune. Au nevoie de ajutorul semenilor, pentru a putea continua tratamentul baiatului. De Craciun ne place sa primim daruri. Ne bucuram atit de tare incit asteptam aceasta sarbatoare tot anul. Haideti sa facem Sarbatorile de Craciun putin mai frumoase pentru Cristian.
Impresionata de povestea lui Cristian, echipa cotidianului
"Obiectiv - Vocea Brailei" a decis ca, incepind de astazi, sa lanseze o campanie de stringere de fonduri. Haideti sa oferim cite ceva din putinul nostru, sa dam putina bucurie celor ce striga dupa ajutor. Haideti sa facem mai frumoasa viata unui pui de om. Puteti contribui donind o suma de bani cit de mica. Va asteptam la sediul ziarului nostru din strada Mihai Eminescu nr. 56, astazi, miine si poimiine (miercuri, joi si vineri) intre orele 9.30 - 17.00.