S-a copiat la tezele unice? "S-a copiat pe rupte", sustin unii profesori si elevi. "In unele scoli s-a copiat in masa", atrag atentia si asociatiile profesionale din domeniul educatiei. Nici Braila nu a fost scutita de asemenea zvonuri, venite de pretutindeni. Se vorbeste despre copiat in mediul rural, in scolile de cartier, ba chiar si in scoli de elita din municipiu. Pe la colturi toata lumea vorbeste, toata lumea stie, dar nimeni nu accepta sa dea exemple concrete. Tipic romanesc, tipic pentru invatamintul romanesc si asa cazut in dizgratie. Inca o pata neagra. Iar dupa scandalul ultimelor teste nationale, cind ziaristii au reusit cu o usurinta incredibila sa puna mina pe subiecte, direct din incinta ministerului, exact atit ii mai trebuia scolii noastre. Oricum, acuzatiile curg cu duiumul, majoritatea la adresa ministrului Cristian Adomnitei, caruia unele organizatii profesionale chiar i-au cerut demisia. Nu sint fan Adomnitei, nici nu-mi place, nici nu-mi displace. Dar, totusi, am senzatia ca o problema extrem de importanta pentru copiii nostri este transformata intr-un motiv de reglare de conturi. Tacerea ministrului este contestata, dar si explicatia data de oficialii din minister este plauzibila: ministrul nu comenteaza zvonuri. Si are dreptate, atit timp cit pina acum nici un parinte sau profesor nu a depus vreo contestatie sau sesizare oficiala. De ce? Ei, bine, aici ne intoarcem la niste metehne vechi ale sistemului, niste tare transmise din generatie in generatie, si care isi au origini vechi, comuniste. Conform lor, parintele sau elevul care sesizeaza, care divulga sau reclama ceva legat de sistem, devine un paria, tinta unor nedreptati sau a unor atacuri nefondate. Asa ca, la acest moment, nimeni nu misca un deget, iar acesta este cel mai prost exemplu pe care il putem da copiilor nostri. Pentru ca acum copiii destepti si corecti sufera. Sint victime tacute ale un unui sistem blazat, mediocru, construit strimb de oameni strimbi. Un sistem care ucide performante, sclipiri de geniu, un sistem supraincarcat, anost, un sistem care uniformizeaza inteligente si talente. Iar rezultatele se vad. Uitati-va la parintii nostri, la noi. Uitati-va la cei ce ne conduc. Si tocmai pentru ca noi am dat gres, copiilor nostri trebuie sa le dam o sansa. Ei trebuie invatati sa lupte pentru drepturile lor cu tarie si convingere, dar mai ales fara teama. De aceea e important ca cei care se considera nedreptatiti acum, sa fie incurajati sa isi exprime nemultumirea, cu riscul ca vor deranja. La urma urmei, este viitorul lor in joc. Iar noi, adultii, sintem datori sa ii sprijinim. Sa ne descotorosim de conceptiile invechite si sa ne sustinem copiii in aflarea adevarului legat de aceste teze. Pentru binele lor. Si, odata rezolvata problema, sa ne gindim serios la schimbarea sistemului de evaluare. Destul ca noi ne-am facut ingineri cu gramada, buni la toate si nimic. Destul ne-am irosit noi aptitudinile sau forta intelectuala. Macar pe ei sa ii salvam si sa nu ii "construim" dupa chipul si asemanarea noastra. Iar in acest sistem corupt, iata, nici examenele, nici testele nationale, nici tezele unice nu sint solutia.
