Sfântul Alexie a fost fiul dregătorului Eufimian de la Roma. Cu cât înainta în viață, spun cronicile, cu atât creștea în Alexie dorința vieții veșnice, iar desfătările pământești i se păreau lucruri de nimic.
După obiceiul vremii, Eufimian l-a însurat pe Alexie cu o fecioară de neam bun, dar împotriva voinței lui. De aceea, în seara nunții, Alexie a părăsit în taină soața și casa părinților săi, ajungând în biserica din Edesa, unde a stat 18 ani, îmbrăcat sărăcăcios și hrănindu-se din mila creștinilor. Credincioșii au aflat însă că Alexie este un “om al Lui Dumnezeu”, iar acesta, speriat de laudele oamenilor, a plecat către Tarsul Ciliciei. Corabia cu care călătorea a naufragiat, a fost luată de valuri și purtată până la Roma, patria sa. Alexie a văzut în aceasta mâna Lui Dumnezeu și a mers la casa tatălui său. Acolo, sub chip de străin, s-a decis să-și petreacă cealaltă parte a vieții. Ajuns în casa părinților, Alexie a fost batjocorit de servitori, pentru că nimeni nu l-a recunoscut.
Când a simțit că i se apropie sfârșitul, Alexie a alcătuit o scrisoare, a strâns-o în mână și apoi și-a dat duhul în mâinile Lui Dumnezeu. În urma unei descoperiri dumnezeiești făcute în Biserica celor 12 Apostoli, împăratul și patriarhul au primit poruncă să-l caute pe “omul Lui Dumnezeu”. S-a descoperit, astfel, că “omul Lui Dumnezeu” era chiar fiul lui Eufimian, care trăise ca un cerșetor la curtea acestuia, timp de 17 ani.
Însuși împăratul a citit scrisoarea lăsată de Alexie și toți au fost cuprinși de spaimă, dând slavă Domnului. Bolnavii se vindecau când se atingeau de sfintele moaște, căci din trupul sfântului izvora un mir bine-mirositor. Cuviosul Alexie a fost îngropat cu cinste în Biserica Sfântul Apostol Petru.
