"Sistemul de irigaţii este, cu contribuţia mai multor factori, una din cele mai mari catastrofe ale României", spunea cu puţină vreme în urmă ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără. Iar dacă privim atent la ce s-a întâmplat anul trecut, când s-au aplicat udări pe mai puţin de 5% din suprafaţa irigabilă a ţării, şi analizăm premisele sub care se discută acum declanşarea şi derularea campaniei de irigaţii de anul acesta, îi dăm deplină dreptate. De ce a devenit atât de acută în ultimul an problema irigaţiilor, când de 20 de ani doar ne plângem de milă şi ne acuzăm că am asistat fără nicio reacţie la distrugerea sistemului!? Simplu. Dacă până în 2009, prin banii alocaţi de guvern ca sprijin financiar, agricultorii se mai descurcau cum, necum, în 2010 Uniunea Europeană a interzis României acordarea oricăror subvenţii destinate udării culturilor. Condiţii în care, nefiind capabili să suporte singuri costurile uriaşe ale unui sistem distrus, supradimensionat şi neperformant, agricultorii s-au lăsat la mila Domnului. Unii au avut noroc, a plouat, dar alţii, nu atât de norocoşi, au înregistrat pierderi importante de recoltă. Ministrul recunoaşte: "Nu am reuşit să aşezăm sectorul pe un făgaş de normalitate. În 2010, nu am găsit niciun demers către UE pentru susţinerea domeniului". Dar asta nu e suficient. Agricultura, ca să fie competitivă, nu se face nici cu scuze, nici cu rugi.
Alfredo Pascale, director regional al ANIF: "Din întreaga sumă cheltuită pentru irigarea unui hectar, circa 80% reprezintă costul energiei electrice"
20 miliarde de lei vechi, restanţe pe 2010
Şi totuşi, privit strict din afară, în tot acest dezastru naţional, judeţul Brăila stă bine. Statistic cel puţin. Şi asta pentru că, din cele circa 70.000 ha udate la nivel naţional în 2010, peste 53.700 ha s-au regăsit pe teritoriul nostru. Dacă, însă, dăm la o parte suprafaţa irigată de arendaşul din Insula Mare, de 30.800 ha, rezultă că miile de agricultori care lucrează terenul de pe Terasă (circa 290.000 ha), abia au reuşit pe total să irige 23.000 ha. Asta în condiţiile în care, în anii anteriori, mai ales în verile secetoase, treceau de o sută de mii de hectare. De asemenea, ce nu spun statisticile şi nici oficialii când ne laudă comparativ cu celelalte judeţe este că, din cele circa 360.000 ha suprafaţă arabilă de care dispunem, aproape 40% reprezintă teren cu probleme, respectiv degradat sau în curs de degradare, supus sărăturării sau deşertificării. Totul din lipsa pădurilor şi a apei. Acum, în statisticile agricole, ne salvează Insula Mare, numai că, mare parte a problemelor de microclimat cu care ne confruntăm (ploi rare şi slabe cantitativ, ceea ce determină o rezervă de apă în sol printre cele mai mici în ţară) se datorează, spun specialiştii, tocmai defrişărilor făcute pentru transformarea vechii Bălţii a Brăilei în cea mai mare exploataţie agricolă a ţării şi a Europei.
Şi încă un aspect, pe care, deocamdată, statisticile nu-l precizează: după ce că puţini au fost cei care anul trecut s-au încumetat să irige, costurile au fost atât de mari, încât şi mai puţini dintre ei au reuşit să-şi achite facturile. Datoriile lor se ridică acum la 20 de miliarde de lei vechi, ceea ce reprezintă circa 25% din factura totală a anului trecut (7 milioane de lei plus circa 1 milion penalităţi), o sumă enormă care pune sub semnul întrebării derularea campaniei de irigaţii din 2011.
Adrian Bârzoi, director tehnic al Sucursalei ANIF: "Avem într-adevăr zone în care nu se mai udă de ani buni, unde costurile ar fi enorme"
Staţiile nu vor fi puse sub tensiune, dacă nu se achită datoriile
Electrica este categorică. "Punerea sub tensiune a staţiilor pentru irigaţii este condiţionată în această etapă de achitarea parţială a datoriilor, minim 25%, şi semnarea unui grafic de reeşalonare a restanţelor", este ferm Dinu Lungu, directorul "Electrica - Furnizare", Agenţia Brăila.
"Conducerilor Organizaţiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (OUAI) li s-a adus la cunoştinţă necesitatea achitării datoriilor, în primul rând pentru a putea achita datoria către Electrica. Aceasta ne-a somat deja că nu va permite funcţionarea staţiilor pentru activitatea de irigaţii în condiţiile în care respectivele puncte de consum (staţiile de pompare) figurează cu datorii. OUAI au început să achite din datorii şi au promis că, până la lansarea cererii de apă, nu vor mai figura cu restanţe", a precizat Alfredo Vasile Pascale, director regional al Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare (ANIF) - Sucursala Teritorială Argeş - Ialomiţa - Siret.
Pe total, datoriile ANIF Brăila către Electrica se ridică la circa 5,3 milioane lei (53 miliarde lei vechi), suma fiind defalcată pe cele două tipuri de activităţi: desecare şi irigaţii. Datoria aferentă activităţii de desecare trebuie onorată de ANIF, directorul Pascale fiind sigur că aceasta se va stinge în scurt timp, el fiind înştiinţat de conducerea centrală a administraţiei că se vor aloca fonduri speciale în acest sens. Grosul îl reprezintă însă datoriile beneficiarilor, OUAI, persoane fizice sau societăţi comerciale, în total 147, care au de achitat restanţe de aproape 4,1 milioane lei, din care peste 2 milioane lei numai din 2010.
"Datornicii sunt în toate amenajările de irigaţii. Valorile restante cele mai mari sunt însă din zona orezăriei, amenajarea Călmăţui - Gropeni - Chiscani, precum şi bazinul legumicol Gradiştea - Făurei - Jirlău, de pe razele comunelor Vişani şi Jirlău. Precizăm că cel mai important client pe care îl are sucursala noastră, OUAI Insula Mare a Brăilei, nu figurează cu datorii către ANIF", a subliniat Alfredo Pascale.
Pe 150.000 ha sistemul e complet distrus
În ciuda acestor probleme, ca măsură de siguranţă, pentru anul acesta, agricultorii brăileni şi-au exprimat intenţia, prin încheierea de contracte cu ANIF, de a iriga 112.283 ha. Foarte puţin dacă ne gândim că este vorba de numai o treime din terenul arabil al judeţului. În plus, acestea sunt doar intenţii, în concretizarea cererilor având un rol foarte important vremea, dar şi costurile acestui serviciu. Cert este că, la acest moment, există doar două cereri de apă, una din IMB şi una din partea legumicultorilor din zona Vişani, din care una, cea a legumicultorilor, a fost transpusă deja în practică, zilele acestea urmând să curgă apa şi pe canalele din IMB.
Concret, conform datelor puse la dispoziţie de ANIF, pentru anul 2011, la nivelul judeţului Brăila sunt încheiate 100 de contracte de furnizare a apei ce vizează 112.283 ha. Pentru aceasta sunt necesare a se pregăti şi pune în funcţiune un număr de 217 staţii de irigaţii, din care staţii de bază 19, iar staţii de repompare 30. Astfel se asigură umplerea a 650 km canale de aducţiune şi distribuţie a apei pentru irigatii. "În ceea ce priveşte stadiul pregătirilor, au fost încheiate contracte de execuţie a lucrărilor necesare de punere în funcţiune a amenajării de irigaţie Insula Mare a Brăilei, fiind în curs de contractare lucrările necesare pentru celelalte amenajări. La acest moment se poate introduce şi asigura apa necesară irigării culturilor în Insula Mare a Brăilei şi cu un minim de lucrări de punere în funcţiune şi în celelalte amenajări cu excepţia Teraselor Viziru şi Brăilei, amenajări unde sunt lucrări de investiţii cu fonduri de la Banca Mondială, lucrări în curs şi unde se va introduce apa în a doua jumătate a lunii aprilie 2011, aşa cum avem angajamentul constructorilor. La această dată avem doar 2 solicitări de apă pentru irigaţii, OUAI Insula Mare şi OUAI Câineni", a explicat directorul ANIF Brăila.
De precizat că pe teritoriul judeţului Brăila sunt înregistrate 100 de Organizaţii ale Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii . Ele acoperă o suprafaţă de 200.028 ha, reprezentând 56% din suprafaţa agricolă a judeţului Brăila. Aceasta este, de fapt, şi suprafaţa arabilă pe care sistemul de irigaţii este încă funcţional, pe restul, până la 360.000 ha amenajările fiind complet distruse.
Dinu Lungu, directorul "Electrica - Furnizare": "Punerea sub tensiune a staţiilor pentru irigaţii este condiţionată de achitarea parţială a datoriilor"
15 milioane de lei, media pe hectar
Dacă anul 2011 va fi un un an secetos, costul mediu total pentru irigarea unui hectar va ajunge în judeţul Brăila la 1.500 lei, adică 15 milioane de lei vechi. Bineînţeles, sunt zone în care suma este mai mică, ne referim la terenurile aflate în apropierea sursei de apă, situate deci pe treapta I sau II de pompare, dar sunt şi zone unde hectarul poate depăşi şi 20 de milioane. Problema gravă este că, aşa cum a fost construit sistemul în judeţul nostru, mult înainte de 1989, jumătate din suprafaţa irigabilă se află peste treapta a III de pompare. Practic, în jumătate de judeţ apa este extrem de scumpă şi mai mult ca sigur va costa peste 15 milioane/ha. Enorm, spun udătorii. "Din întreaga sumă cheltuită pentru irigarea unui hectar, însă, circa 80% reprezintă costul energiei electrice. Cumpărăm kilowatt-ul exact ca şi acasă. Şi noi, ANIF, şi OUAI, rămânem cu foarte puţini bani din prestaţia asta. De aceea, atât noi, cât şi organizaţiile de udători, prin Liga lor, facem demersuri repetate şi susţinute pentru negocierea tarifului la energia electrică. Sunt domenii care beneficiază de tarife preferenţiale, mult mai mici, dar noi nu. Şi asta pentru că activitatea de irigaţii este considerată activitate comercială", consideră Pascale. "În plus, amenajările de irigaţii au fost puse în funcţiune cu mult înainte de 1989 şi atât pentru aducţiunea apei cât şi pentru punerea sub presiune funcţionează cu consum ridicat de energie electrică, iar asta înseamnă cheltuieli mari cu producţia", l-a completat Adrian Bârzoi, director tehnic al Sucursalei ANIF. Şi, evident, amândoi au fost de acord că toate aceste costuri încarcă de fapt costul produselor agricole şi că, în final, noi, consumatorii, îl suportăm prin preţurile foarte mari ale alimentelor. De aceea, cei doi au susţinut că este mai mult decât necesară diminuarea tarifelor astfel încât producătorii agricoli să lucreze la preţuri rezonabile, ca să poată fi competitivi atât pe piaţa internă, cât şi pe piaţa Uniunii Europene.
Directorul "Electrica", Dinu Lungu, recunoaşte că energia este scumpă, însă precizează că fermierii au la dispoziţie şi alternative: "Preţurile sunt cele practicate pe piaţa de energie, stabilite şi aprobate de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Programul de funcţionare este însă alegerea clientului, iar noi recomandăm utilizarea tarifelor diferenţiate, în sensul că, dacă irigă noaptea sau sâmbăta şi duminica, o pot face cu un cost al energiei care poate ajunge şi la jumătate din acest preţ".
La asemenea costuri, irigaţiile nu se mai justifică
Numai prin aplicarea irigaţiilor, producţiile agricole cresc în medie cu 30%. Aşa scrie în orice manual de agronomie, indiferent de cât de "pretenţios" este publicul căruia i se adresează, de la elevi de clasa a V- a, la studenţi din anii terminali. Regula aceasta, care a stat la baza realizării întregului sistem de irigaţii din România, nu mai e valabilă acum. "La un cost mediu cu udarea culturilor de 15 milioane la hectar, surplusul de producţie obţinut nu are cum să acopere cheltuiala. Sunt foarte multe zone în judeţ în care irigaţiile costă atât de mult încât nu sunt rentabile", susţine Costică Măcelaru, preşedinte Asociaţiei Producătorilor Agricoli APA Brăila.
Iar conducerea ANIF nu-l contrazice. "Avem, într-adevăr, zone în care nu se mai udă de ani buni, unde costurile ar fi enorme. Vorbim de zone precum Gradiştea, Galbenu, Surdila Greci, Ciocile, Ulmu, Făurei, aflate la capăt de reţea, în care apa nici nu mai ajunge pe canale. Fermierii de aici nu sunt constituiţi în OUAI şi de aceea aceste suprafeţe nu mai sunt considerate de utilitate publică pentru irigaţii - sistemul nu este funcţional şi deci nu sunt posibile irigaţiile", a explicat Adrian Bârzoi.
Dacă 2010, un an prietenos, a creat probleme, ce ne aşteaptă în 2011?
Este întrebarea la care conducerea ANIF Brăila încearcă acum să răspundă. Iar faptul că, la acest moment, sunt doar 2 cereri de apă, este, din punctul de vedere al directorului instituţiei, un serios semnal de alarmă: "Regula este ca în a doua jumătate a lunii aprilie să se introducă apa în bazinele orezicole şi legumicole, fiindcă aceasta este perioada optimă pentru înfiinţarea culturilor. Or noi avem acum doar 2 cereri. Ideea e că, prin nesubvenţionarea irigaţiilor începând cu 2010 şi deci plata integrală a prestaţiei de către beneficiar, cererea de apă a scăzut dramatic. A fost greu anul trecut, un an în care a plouat destul, producţiile au fost bune, preţurile produselor au fost mari, şi fermierii tot n-au reuşit să facă faţă şi au datorii. Ne întrebăm ce se va întâmpla dacă anul acesta va fi unul secetos şi necesarul de apă va fi mare? Considerăm că în actualul context, mai ales pentru noi, cei de aici, din inima Bărăganului, să aplicăm irigaţii reprezintă un factor de mediu. Deşertificarea este o problemă. Noi susţinem şi încercăm să deteminăm autorităţile europene să înţeleagă faptul că irigaţiile nu sunt doar un factor al economiei agricole, ci ele au efect determinant în protejarea mediului. Dacă nu se înţelege asta, e clar că la preţurile actuale nu mai irigă nimeni, şi asta chiar va fi o problemă".
Critic este însă că, pentru anul acesta, şansele de rezolvare a celor două mari probleme sunt minime. Iar motivul e simplu. Legea 138/2004 a îmbunătăţirilor funciare nu mai este valabilă, întregul sistem funcţionând acum după o ordonanţă de urgenţă. Pentru noua lege, termenul de finalizare este mijlocul lunii august. Abia atunci conducerea ANIF şi a Ministerului Agriculturii va dispune practic de cadrul legislativ care să-i permită negocierea, atât cu UE pentru subvenţii, cât şi cu Ministerul Economiei pentru diminuarea tarifelor la energia electrică. Din păcate, pentru 2011, dacă nu va fi un an cu precipitaţii abundente, va fi prea târziu.
În ediţia de mâine vă vom prezenta situaţia existentă la nivel de comune şi ce cred primarii brăileni despre dezastrul din sectorul irigaţii, dar şi cum văd ei rezolvarea acestei probleme extrem de spinoase.
