Gheţarii din Groenlanda se retrag într-un ritm alarmant, de cel puţin două ori mai repede decât s-a întâmplat în perioada ultimilor 9.500 de ani, relatează presa de specialitate, cu referire la declaraţiile cercetătorilor de la Columbia University, scrie agerpres.ro.
Oamenii de ştiinţă de la Earth Institute din cadrul Universităţii Columbia au comparat imagini satelitare moderne cu date despre creşterea şi topirea gheţarilor rezultate în urma analizelor mostrelor forate din gheaţă.
„Dacă încercăm să comparăm rata cu care aceşti gheţari s-au retras în ultimii o sută de ani cu cea în urma căreia au dispărut în urmă cu 8.000 de ani vom observa că rata de retragere din ultimii o sută de ani a fost de două ori mai mare decât atunci când a fost înregistrată dispariţia lor naturală forţată", a declarat William DAndrea, paleoclimatolog în cadrul Lamont-Doherty Earth Observatory de la Columbia University.
Intervenţia omului în natură
Cercetătorii au reuşit să măsoare mişcările din vechime ale gheţarilor pe baza fragmentelor de nămol şi a sedimentelor extrase din mostrele de gheaţă colectate dintr-un lac glaciar din sud-estul Groenlandei şi, pentru a avea o imagine regională, au luat mostre şi din Islanda, respectiv Insula Baffin a Canadei, conform blogului „State of the Planet" al Earth Institute (Columbia University). În timp ce se deplasează, gheţarii sfărâmă terenul care se află dedesubt şi, cu cât se deplasează mai repede, cu atât mai multe sedimente sunt colectate dedesubt, fiind apoi spălate în aval de apa care rezultă din topirea gheţarilor.
În ultimele câteva mii de ani gheţarii din Groenlanda au avut parte de mai puţină lumină solară în timpul sezonului de vară, ceea ce ar putea sugera că au avut parte de o creştere lentă, dar constantă. Însă efectele încălzirii climatice ca urmare a intervenţiilor umane în natură au determinat temperaturi tot mai mari în cursul sezoanelor de vară, diminuând efectele pozitive obţinute în timpul lunilor de iarnă şi determinând accelerarea ratei de topire a gheţarilor, conform lui William DAndrea. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în revista de specialitate „Climate of The Past".
