Catedrala "Sfintii Apostoli Petru si Pavel" de pe strada Petru Maior isi sarbatoreste, miine, patronii spirituali. Lacasul sfint este ridicat pe locul unei mai vechi biserici, ctitorite in anii 1835 - 1836, pe terenul daruit de "cinstitul maghistrat al orasului", primarul de atunci. Ctitori au fost Petre Buiangiu cu sotia Petcuta si fiul Ionita si Hristu Ceaparu. In anul 1869, spun documentele, vechea bisericuta a fost demolata. Exact pe locul pe care s-a aflat Sfintul Altar, in anul 1909, va fi ridicata o cruce de marmura alba, de catre preotul Stefan Barzanescu. Vechiul cimitir, din prima jumatate a secolului XIX, a fost desfiintat in anul 1872, odata cu saparea fundatiei la noua biserica, insa unele vestigii au supravietuit pina astazi. Au ramas intacte trei morminte acoperite cu marmura, apartinind ctitorilor.
Planul noii biserici a fost intocmit de arhitectul A. Tabai, terenul pe care s-a ridicat edificiul fiind donat de Petcuta Buiangiu. "Petca", in bulgareste, inseamna "Paraschiva". De aceea, cel de-al doilea hram al bisericii este al Sf. Cuv. Paraschiva. Vaduva la ctitorirea catedralei, Petcuta a murit in anul 1875, cind zidurile noului lacas erau ridicate pina la doi metri. Biserica a fost sfintita provizoriu in anul 1881, insa constructia s-a realizat in mai multe etape, cu fonduri provenite din donatii particulare, colecte publice, ajutoare de la Primarie si chiar de pe urma unei loterii. In anul 1886, edificiul a primit clopotul de 800 de kilograme si orologiul comandat la Munchen, care a fost montat in cele doua turle. Cupola mare a bisericii a fost acoperita cu tabla de arama in 1893, insa in 1918, nemtii, care ocupasera orasul, au dezvelit sfintul lacas si au luat si cele doua clopote, ca sa toarne tunuri din ele. Vitraliile mari ale bisericii au fost donate in 1894 de Petre Bancotescu, iar decorurile interioare au fost realizate in anul 1895. Dupa razboi, biserica a fost refacuta si a fost dotata cu instalatie electrica (1922). Casa parohiala a fost zidita in 1936.
Cutremurul din anul 1940 a facut mari stricaciuni edificiului, aceasta fiind la un pas de a fi demolata, imediat dupa instalarea comunismului. Numai staruinta preotilor au salvat-o de la pieire. In anul 1950, "Sfintii Apostoli Petru si Pavel" a devenit catedrala Brailei, titulatura pe care si-a pastrat-o pina dupa '89.
Planul noii biserici a fost intocmit de arhitectul A. Tabai, terenul pe care s-a ridicat edificiul fiind donat de Petcuta Buiangiu. "Petca", in bulgareste, inseamna "Paraschiva". De aceea, cel de-al doilea hram al bisericii este al Sf. Cuv. Paraschiva. Vaduva la ctitorirea catedralei, Petcuta a murit in anul 1875, cind zidurile noului lacas erau ridicate pina la doi metri. Biserica a fost sfintita provizoriu in anul 1881, insa constructia s-a realizat in mai multe etape, cu fonduri provenite din donatii particulare, colecte publice, ajutoare de la Primarie si chiar de pe urma unei loterii. In anul 1886, edificiul a primit clopotul de 800 de kilograme si orologiul comandat la Munchen, care a fost montat in cele doua turle. Cupola mare a bisericii a fost acoperita cu tabla de arama in 1893, insa in 1918, nemtii, care ocupasera orasul, au dezvelit sfintul lacas si au luat si cele doua clopote, ca sa toarne tunuri din ele. Vitraliile mari ale bisericii au fost donate in 1894 de Petre Bancotescu, iar decorurile interioare au fost realizate in anul 1895. Dupa razboi, biserica a fost refacuta si a fost dotata cu instalatie electrica (1922). Casa parohiala a fost zidita in 1936.
Cutremurul din anul 1940 a facut mari stricaciuni edificiului, aceasta fiind la un pas de a fi demolata, imediat dupa instalarea comunismului. Numai staruinta preotilor au salvat-o de la pieire. In anul 1950, "Sfintii Apostoli Petru si Pavel" a devenit catedrala Brailei, titulatura pe care si-a pastrat-o pina dupa '89.
