La 29 de ani, Marian Cristea are doar zece clase, o calificare de bucătar, un dosar impresionant şi un volum proaspăt editat. "Lumea mea penitenciară" este un volum interesant nu pentru că satisface curiozitatea celor "de afară" de a afla cum e "înăuntru", ci pentru că reprezintă o încercare onestă de a analiza acea lume. Este un punct de vedere care arată tinerilor şi o altă faţă a luxului afişat de şmecherii de cartier, arată consecinţele unei vieţi trăite în afara legilor societăţii. În mod sigur, angajaţii penitenciarelor nu vor fi fericiţi să citească faptul că unii îi consideră pe ei vinovaţi pentru recădere, pentru încercările de suicid din puşcării sau pentru suferinţa provocată familiilor deţinuţilor. Dar cartea este scrisă cu o sensibilitate surprinzătoare, iar efectul său poate fi mult mai mare decât se aşteaptă cineva. Pentru tinerii aflaţi în detenţie, volumul este un îndemn de a părăsi drumul greşit pe care au pornit. Autorul consideră că cel mai mare impact al cărţii îl va avea faptul că îl cheamă Marian Cristea, "care mi se spunea Cioară şi am putut să am ambiţia să mă schimb".
"Mi-a plăcut să se sperie lumea de mine"
Marian Cristea a pornit pe un drum greşit de la o vârstă fragedă. La 14 ani era deja arestat pentru furtul unor roţi de maşină, pe care spune că nici nu le-a furat, dar umbla cu cei care au făcut acel lucru. Surprinzător, a mărturisit cu prilejul unui interviu, că i-a plăcut şcoala, dar că nu a avut cine să-l sfătuiască să continue cursurile şi să nu cedeze tentaţiei vieţii din lumea interlopă. Când era doar un copil, părinţii lui au divorţat, fiecare şi-a refăcut viaţa, iar pe el l-au lăsat la bunici. "Ce puteau să-mi acorde ei? «Stai acasă, du-te la şcoală, vezi că te bat». Pe stradă mi-am găsit vocaţia! Nu a avut cine să mă oblige să merg la şcoală. Am făcut numai zece clase şi îmi pare rău. O să-mi continui studiile acum", spune Marian Cristea. A mai făcut detenţie în 1999, "pentru banii mei", spune. A dat cu împrumut cuiva care apoi nu voia să-i dea înapoi şi a crezut că soluţia ca să-şi rezolve problema este să-l bată pe respectivul ca să-şi recupereze banii. Aşa a fost acuzat prima dată de tâlhărie. Odată intrat în lumea interlopă, atras de aparenta ei strălucire, a devenit ceea ce doreau alţii să devină. "Am găsit distracţii, viaţă, ca un tânăr pe care nu a avut cine să-l îndrume la un moment dat, am crezut că asta este viaţa pe care trebuie să o duc: să mă mai bat, să mai fur, să duc o viaţă dezorganizată. Acum, mai nou, fac puşcărie pentru că am fost prieten cu X, cu Y din oraşul ăsta şi unii s-au folosit de copilul din mine. Mi-a plăcut să se sperie lumea de mine, dar acuma nu mai îmi plac chestiile astea, pentru că am văzut şi o altfel de faţă a vieţii. Am văzut lucrurile astea în 2007, în vară, când m-am rupt de toată lumea din Brăila şi am fugit ca să nu pic la Puşcărie şi am stat, eu cu soţia mea, la Cluj. Când eram mai mic şi vedeam maşini pe stradă mă gândeam ce şmecher este ăla, ce viaţă mişto are, aş vrea să fiu şi eu şmecher. Înainte, când vedeam prieteni de-ai mei cu copilul pe stradă, cum îi dădea sticluţa cu lapte, mă gândeam ce papagal este. Acum consider că băiatul ăla a ştiut ce vrea de la viaţă, grijile lui să nu fie decât cu soţia, să nu lipsească de lângă soţie, am descoperit că viaţa de familie este mai frumoasă. Te bucură banii, maşina, fetele, dar oamenii ăştia sunt stresaţi tot timpul. A fi un om stresat... îţi încarci sufletul cu multă energie negativă, nu mai gândeşti normal. Ştiu asta pe pielea mea. Stai tot timpul speriat, cu toate că aparenţele înşeală, că stai degajat, dar în spate e un om foarte fricos, căruia i-e frică şi de o simplă pocnitură", îşi aminteşte Marian Cristea.
"Cred că sunt mulţumiţi toţi că nu mă au de duşman, pentru că acum aş fi putut să întorc armele"
Viaţa în lumea interlopă nu era chiar cum se aştepta, iar cea mai mare dorinţă a sa, de a-şi întemeia o familie, devenea din ce în ce mai nesigură. Când pleca să rezolve treburile vreunui interlop, "o supăra pe soţie", când se întorcea la soţie, supăra "prietenii" din grupare. Lipsa de interes a celor din grupare pentru problemele lui din închisoare şi faptul că a putut vedea cum este viaţa între oameni instruiţi, care au mai mult de patru clase, l-au determinat să aleagă. Şi a ales familia. S-a predat pentru a-şi termina socotelile cu legea. Îi pare rău de tot ce a făcut, dar consideră că are dreptul la o nouă şansă. Vrea să termine liceul, să se angajeze, să trăiască cinstit. După ce ani de zile a fost locotenentul unui cap al lumii interlope, pare greu de crezut că este lăsat pur şi simplu să plece. "Nu se poate ieşi niciodată aşa uşor, dar eu nu am fost niciodată în mafie. Eu am fost un băiat îmbrăcat în trening, care mă mai duceam şi făceam pe sperietoarea pentru nu ştiu cine. Într-adevăr, trecutul meu a fost un pic tumultuos. Sincer, acum am văzut că nu mă mai regăsesc în nici una dintre grupări. Am fost un rebel, dar vreau să-mi iau viaţa de la zero. De fapt, mi-am luat-o de mult. Eu consider că băieţii de cartier au şi ei suflet, inimă, o familie, care îi poate salva". În răstimpul stat în penitenciar a făcut cursuri de bucătar şi speră să se poată angaja. Ştie că pentru a reuşi trebuie să înveţe să trăiască după un orar fix, cu bani puţini. Consideră că are suficientă ambiţie ca să reuşească, mai ales că este sprijinit de familie.
O răzbunare din partea "vechilor cunoştinţe" nu o vede posibilă. "Eu mi-am încheiat socotelile cu toată lumea verbal. Măi frate, ce mai vrei tu să faci cu mine, când eu nu mai vreau să stau cu tine la cafea? De ce? Pentru că nu mai vreau să mă mai vadă cu tine poliţia, pentru că nu vreau să mă mai urmărească, nu mai fac ilegalităţi. Am dezvoltat până acum şi alte simţuri. Ştiu de cine să mă feresc, cu cine să vorbesc, ştiu să las capul în jos. Dacă acum ar veni pe stradă la mine cineva care era sub mine şi mi-ar spune ceva, aş şti să sucesc discuţia ca să nu mai aibă nici un interes. Nu i-aş da o palmă, pentru că ştiu ce-ar însemna asta, să fac iar puşcărie. Ce-o vrea Dumnezeu! Dacă o vrea cineva să trimită pe cineva după mine, cu toate că eu nu mă aştept la asta, pentru că am fost destul de înţeles. M-am întâlnit cu fiecare în parte, nu am datorii la nimeni, nici să mai dau bani, nici să mai fac un serviciu cuiva, din contră, cred că sunt mulţumiţi toţi că nu mă au de duşman, pentru că acum aş fi putut să întorc armele. Nu am nimic cu nimeni şi am fost şi la oamenii cu care m-am certat ca să stau de vorbă. Dacă consideră că au ceva cu mine, i-am spus că mă întorc cu spatele şi... ce-o fi, o fi! Unii poate merg pe premisa că poate mă duc la Poliţie să-i reclam, alţii că Dumnezeu o să-i pedepsească, că poate sunt nebun şi mă prefac şi o să-i bat până la urmă dacă se dau la mine, aşa că-i las pe fiecare să creadă ce vrea. Dacă mi s-ar întâmpla neprevăzut, asta a fost să fie. Totuşi rămâne... «Lumea mea penitenciară»".
Burse pentru elevii săraci din vânzarea cărţii
Gândul că va porni pe altă cale, liniştea sufletească obţinută în ultima perioadă de detenţie l-au determinat să-şi scrie gândurile pe hârtie pentru a veni în ajutorul celor tineri, singuri, care încă se pot opri şi să pornească pe drumul cel bun. "Cartea este un mesaj pentru tinerii teribilişti, care sunt destui. Poate şi eu am trecut prin aceleaşi locuri ca şi ei şi nu a avut cine să mă sfătuiască la un moment dat. Fac vorbire despre oamenii pe care i-am întâlnit ca judecători, procurori, cadre, şi despre mentalitatea care există în Penitenciar. Este un exemplu pentru tinerii de afară. Se face vorbire despre anumite lucruri pe care lumea ar trebui să le înţeleagă. Încep să povestesc ce impact are puşcăria asupra unui om care vine prima dată la puşcărie, vinovat sau nevinovat. Am stat de vorbă cu ambele categorii şi am văzut-o şi pe pielea mea... tentativele de suicid. Există doar gânduri pe care să le ai ca povaţă pentru viitor. Cartea asta nu este o sperietoare pentru cineva".
Mai mult, Marian Cristea vrea să facă şi o fundaţie care să-i ajute să se integreze pe cei care ies din puşcărie, dar nu au nici familie, niciun fel de sprijin. Din banii obţinuţi prin vânzarea cărţii vrea să instituie burse pentru doi, trei copii săraci din licee.
Volumul a apărut la editura "Sf. Nicolae" şi va fi distribuit în penitenciarele de minori, dar şi în cele de adulţi, pentru că cine are urechi de auzit să audă şi să pornească pe drumul cel bun.
"Am crezut că asta este viaţa pe care trebuie să o duc: să mă mai bat, să mai fur, să duc o viaţă dezorganizată"* spune Marian Cristea
- Ai conştientizat când ai făcut primul pas greşit?
- În momentul când eşti un tânăr într-un oraş sărac, care sunt oportunităţile pe care le ai? Ai o prietenă, crezi că toată lumea este a ta. Mai furi, mai faci o chestie, aluneci pe altă parte dacă nu ai lângă tine pe cineva care să-ţi spună că e greşit ce faci. Eu la ora actuală mă văd în felul următor. S-a făcut vorbire despre mine la un moment dat că fac parte din lumea interlopă, că aş fi locotenentul nu ştiu cui. O fi, nu o fi adevărat...
- Păi, este adevărat?
- Este adevărat până la un moment dat. Am găsit distracţii, viaţă, ca un tânăr pe care nu a avut cine să-l îndrume la un moment dat, am crezut că asta este viaţa pe care trebuie să o duc: să mă mai bat, să mai fur, să duc o viaţă dezorganizată. Am ambiţia să arăt lumii că chiar dacă am avut neşansa în viaţă să scrie despre mine în ziare că am intrat, că am tăiat, că am bătut, mai există şi posibilitatea ca mediul penitenciar să te redea societăţii ca un om cu capul pe umeri. Aici nu numai că te şlefuieşti în anumite chestii, mai auzi de la unul o vorbă, ştii unde ai greşit şi cum s-o faci tura care vine. Fac şi lucrul ăsta, unii, dar eu am ales alt drum.
- Ziceai că eşti bucătar...
- A, mă pricep să fac şi sarmale, şi ardei umpluţi, şi sosuri. Nu spun că sunt un bucătar care să mă duc în Franţa, dar m-aş pricepe să mă duc într-un restaurant şi să stau cinci zile să văd care e tradiţia casei şi apoi să mă descurc singur. Aş putea să fac lucrul ăsta. Oricum, mulţumesc lui Dumnezeu că nu am acasă o situaţie în care să mă duc din prima zi la muncă. Am posibilitatea să-mi aleg o ofertă bună, să pot discuta cu persoana respectivă, să-i spun că nu am fost arestat pentru furt, am fost arestat doar pentru scandaluri, bătăi.
- Şi dacă te enervezi?
- Ca bucătar, eu nu lucrez decât la oală şi cu cuţitul, nu servesc şi la masă.
- Cuţitul...
- Am învăţat să stau deoparte de armele albe sau cel puţin în comunitate. În cele trei luni am stat acasă şi nu am avut nicio problemă cu nimeni. Acum am devenit atât de cunoscut în tribunal la câte procese am avut, dar şi chestia asta a însemnat ceva. Mi-a schimbat dicţia, vocabularul, eşti nevoit. Să învăţ şi eu să vorbesc cu oamenii în societate. Poate nu o să mai fiu nevoit să vorbesc cu toţi derbedeii în limbajul de cartier. Eu m-am diferenţiat de foarte multă lume din oraşul ăsta, pentru că vreau să-mi văd de treaba mea. Pe unii poate mi i-am făcut duşmani, că vreau să-mi văd de treaba mea, pe unii invidioşi că pot să fac lucrul ăsta, pentru alţii faptul că Cioară, cum îmi zicea, s-a schimbat e un exemplu. Eu am avut puterea să mă trezesc, nu mă mai regăsesc în state de plată pe acolo sau altceva.
"Cioară" a fost implicat în numeroase scandaluri interlope
Marian Cristea, zis "Cioară", cunoscut pentru implicarea în mai multe scandaluri şi încăierări între bandele rivale din Brăila, a ajuns în spatele gratiilor în primăvara acestui an. Considerat acolit al grupării "Buricea" din Radu Negru, "Cioară" s-a predat de bunăvoie la poliţie, fiind condamnat definitiv la 4 ani şi 10 luni închisoare, pentru scandalul de la discoteca "Millenium". Cristea le-a spus poliţiştilor că vrea să-şi încheie astfel problemele cu legea, deşi acesta nu este ultimul dosar în care este învinuit, având în momentul de faţă şi alte procese pe rol.
Trimis în judecată în august 2008, Marian Cristea şi-a primit sentinţa finală la sfârşitul lunii februarie, atunci când Curtea de Apel Galaţi a decis că pedeapsa dictată de magistraţii brăileni este cea mai potrivită pentru faptele sale. În vara anului trecut, Judecătoria Brăila l-a condamnat pe acesta la 1 an şi 6 luni de închisoare pentru port ilegal de armă albă şi 4 ani pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice. Dintre acestea, a fost aleasă pedeapsa cea mai mare, ce a fost sporită cu 10 luni. Deşi "Cioară" a atacat decizia instanţei cu apel, Tribunalul Brăila nu a intervenit în niciun fel în pedeapsă, astfel că dosarul a ajuns apoi la Curtea de Apel Galaţi. "Cioară" a fost găsit astfel vinovat pentru scandalul din martie 2007, de la discoteca "Millenium", unde se aflau în jur de 100 de persoane, printre care Cristian C. şi Laurenţiu T. La un moment dat, şi-au făcut apariţia 7-8 inşi cu capetele acoperite de glugi, care au intrat în fugă în discotecă, pentru a evita controlul corporal. Atacatorii au mers direct la masa la care se aflau cei de mai sus, au scos cuţitele şi au început să arunce cu sticle, pahare şi scaune. Totul a durat circa 10 minute, agresorii urmărindu-şi rivalii cu cuţitul, degradând pereţii şi mobilierul şi aruncând cu tot ce le-a picat în mână. În acest timp, tinerii aflaţi în "Millenium" s-au călcat în picioare la ieşire, ca să scape de bătăuşi.
De altfel, "Cioară" îşi aşteaptă acum sentinţa şi pentru participarea la scandalul de la Palatul de Justiţie, procesul fiind încă pe rolul instanţei. De asemenea, Cristea a fost trimis în judecată şi pentru port ilegal de armă albă, tulburarea liniştii şi ordinii publice şi ameninţare, fapte comise tot în decembrie 2006, în incinta Poliţiei Municipiului. La acea dată, el l-a atacat pe unul din inculpaţii în procesul atacului asupra familiei Buricea. "Cioară" are la activ şi o condamnare pentru vătămare corporală gravă, după ce "împreună cu alte persoane l-au urmărit şi l-au atacat pe Munteanu Nicuşor, căruia i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii, picioarele, cu o bâtă de baseball şi cu o piatră, producându-i leziuni traumatice care i-au pus în primejdie viaţa şi i-au cauzat infirmitate fizică permanentă, necesitând, totodată, 80 de zile de îngrijri medicale". Incidentul s-a petrecut în ziua de 13 februarie 2007, când victima, pe atunci în vârstă de 20 de ani, muncitor la Şantierul Naval, se întorcea de la serviciu împreună cu câţiva colegi. La un moment dat, tânărul a fost atacat şi lovit de 5-6 inşi înarmaţi cu bâte şi pietre, pe aleea dintre străzile Celulozei şi Fluierului. Victima, care nu a avut timp să fugă, a intrat în comă, fiind ulterior transportată la spital, în stare foarte gravă.
