Mândru, indispensabil şi influent

Imaginea românului pare că s-a degradat şi că din stăpânul puternic al Carpaţilor a devenit stapânul Turnului Eiffel.

Vorbesc româna, vin din România şi cerşesc pe malul Senei... E clar, sunt români. Cam aşa ne privesc europenii. Or fi ei superficiali şi nu văd adevărata valoare a românilor, poate geloşi pe inconştienţa noastră balcanică ori poate că nu văd bine şi românii toţi stau la ei acasă...orice ipoteză poate fi posibilă. Însă, într-un moment de sinceritate am recunoaşte că fie unii europeni nu ştiu unde e România şi cine sunt românii, fie ne asociază direct cu cerşetorii din intersecţiile pariziene. Interviul cu francezul Remi Bouscaud sintetizează ce ştim şi noi foarte bine. Faptul că Hagi şi Ceauşescu rămân brandurile împământenite ale patriei noastre în ochii europenilor, iar pentru cei care se mai uită la tv, rromii sunt cei care au fost trimişi din Franţa acasă la ei, în România, unde prin analogie trăiesc desigur...români. Care dacă ar fi fost francezi murdari, cerşetori în faţa Casei Poporului şi ar fi trăit în corturi în Herăstrău ar fi fost trimişi, desigur, acasă la ei. Totul are noimă, nu? Şi mai mult decât atât, aceştia au fost "explodaţi", aşa spunea o compatrioată expatriată, revenită de curând pe plaiurile mioritice, abia după ce s-a încercat o anume reintegrare în societate. Dar, după cum a sugerat şi francezul, şi "explodatu'" se simte mândru, indispensabil şi influent.
Dar uite aşa, iubitori de natură, dar mai puţini ecologişti, optimişti până peste limitele admise, făcând haz de necaz, cu spirit critic dar şi certăreţi din fire, cu spirit justiţiar atât de dezvoltat încât sunt capabili de crimă ca să-şi facă dreptate, sensibili la cele mai fine ironii, familişti convinşi şi cu prieteni pretutindeni, românii se simt liberi tot în ţara lor. O libertate oarecum ciudată şi atractivă pentru unii străini. Cu ce a rămas România? Cu etnicul, şi el malformat uneori, cu orientalul la care, se pare, unele popoare acaparate de occidental tânjesc. Cu zâmbetul unui ţăran ars de soare după o zi la câmp, care nu se sfieşte să-i întâmpine cum se cuvine pe străinii curioşi să afle ce e o căruţă. Ce rămâne Brăila? "Un oraş drăguţ... într-adevăr, nu e cel mai frumos oraş pe care l-am văzut, dar pot să spun că arhitectura e un punct forte". Asta spune multe. Lucruri pe care şi eu le gândesc uneori, dar mă încurc în cuvinte.