Imi spunea cineva, zilele trecute, ca se simte indreptatit sa fie intors atita timp cit si vremea e atit de aiurea. Nu mai poate fi vorba in nici un fel de stabilitate, de un fir calauzitor, de un ceva sa ne poata conduce intr-un fel sau altul catre ceva anume. Se intreba cunoscutul meu si tind sa ii dau dreptate, daca nu cumva acesta este rostul vremurilor in care traim - sa nu putem spune cu claritate incotro ne indreptam, daca avem un tel bine determinat. Traind intr-un asemenea tip de societate, fara tehnici clare, fara obiective, fara aspiratii spre rezolvarea a ceva, e aproape firesc sa gasesti oameni bulversati, oameni care nu stiu ce vor, de fapt nici nu vor sa stie... Probabil ca a sti ce se intimpla, a-ti da seama cine esti, ce doresti, pe ce lume traiesti tinde sa devina apanajul unei minoritati. Traim intr-o lume in care se incearca sa ni se inoculeze cit mai profund ideea - tot ceea ce stiu e ca nu stiu nimic.
Important este nu neaparat sa accept provocarea unei astfel de lumi, sa lupt cu ea, ci sa incerc sa-i cunosc regulile. Nu neaparat pentru a i le incalca.
Violeta, 24 ani
Esti gravida in luna a patra. Nu ai spus nimic nimanui. Nu stie nici macar iubitul tau, cel al carui copil il porti in pintece. Ai evitat atit timp sa spui atit mamei, pe care o consideri persoana cea mai apropiata tie, cit si prietenului tau. Imi spui ca ai avut motivele tale pentru a nu le spune, au trecut aceste motive, dar acum, iti revine in cap intrebarea daca nu cumva ar trebui sa le spui. Te intrebi cum vor reactiona la auzul unei asemenea vesti si mai ales cit de deschisi ar fi sa te inteleaga.
Imi spui ca o consideri pe mama ca fiind totusi persoana cea mai apropiata. Da-mi voie sa-ti spun ca esti acum intr-un moment esential al vietii fiecarei femei, acela in care pregateste in ea venirea pe lume a unei noi vieti, care este singe din singele ei, rodul dragostei sale, tot ceea ce poate fi mai frumos pe lumea asta. De ce crezi ca nu s-ar bucura pentru tine? De ce crezi ca nu ar fi in stare sa-ti accepte motivele pentru care ai tacut pina acum? De ce nu poti sa fii in stare sa crezi ca pina la urma cea mai mare bucurie a ei este aceea de a te sti pe tine fericita?
La prietenul tau nu crezi ca ar trebui sa te gindesti?
Claudiu, 22 ani
Esti angajat de doi ani, ai un loc de munca mai mult decit acceptabil, esti deja student al unei facultati din Braila, totul e mai mult decit bine, dat iata ca acum s-a ivit ceva care te tulbura si iti face anumite necazuri, anumite stari de disconfort. Ai fost propus de sefii tai sa pleci la un curs la care multi viseaza si in urma caruia te-ai afla pe o pozitie superioara. Toate bune si frumoase, apreciezi oferta care ti s-a facut, numai ca exista un singur mare impediment - ai o prietena in Braila, iar ideea ca trebuie sa o parasesti pentru un an de zile cit va dura cursul, ajunge sa va scoata din minti. In plus, chiar daca nu apucaserati sa spuneti nici unui membru al familiei, in vara aceasta aveati de gind sa va oficializati relatia, casatorindu-va. Esti acum in mare dilema, nu stii daca sa accepti, sa pleci la acel curs, sa te realizezi din punct de vedere profesional sau sa-ti lasi sentimentele sa decida in dauna confortului spiritual.
Grea intrebare imi pui. Stii foarte bine ca obisnuiesc sa spun celor care imi scriu - "asculta-ti inima". Inteleg ca inima ta este aici, ca ai anumite planuri legate de casatorie, de implinirea ta pe planul familiei. Tot atit de bine inteleg ca esti constient de faptul ca acum este o mare ocazie, ai ajuns sa apreciezi corect valoarea acestei ocazii, dar inca eziti.
Claudiu, eu nu iti dau o solutie, o indicatie asupra modalitatii de a judeca. Iti spun doar atit: e dreptul tau sa alegi, sa decizi, sa faci totul pentru tine. Si se pare ca stii sa faci bine ceea ce faci din moment ce ti s-a facut o asemenea propunere. Te-as ruga sa iei in calcul si o vorba romaneasca de mare adincime, anume aceea ca dusmanul binelui este "mai binele". Gindeste-te!
Victor, 24 ani
Ai terminat facultatea, de fapt esti in ultimul an si acum esti pus in situatia de a alege. Printr-o cunostinta de-a tatalui tau ti s-a oferit posibilitatea de a te angaja intr-un loc de munca foarte bine platit, care ti-ar oferi stabilitate si ar fi de fapt ceea ce-ti place tie sa faci. Singurul mare inconvenient ar fi acela ca acceptind aceasta oferta ai renunta la facultate, la visul tau si al parintilor tai de a deveni cineva, de a-ti face o situatie mai buna decit au avut ei. Imi spui ca, sincer, ai vrea sa le ai pe amindoua, sa iti iei serviciul de care zici, dar sa-ti continui si facultatea.
In cazul acesta, Victor, hai sa incercam sa impacam si capra si varza. Ai posibilitatea de a-ti intrerupe anul medical, de a-ti amina continuarea studiilor si de a continua din toamna tot in anul al patrulea. De ce sa nu te bucuri de facilitatile care sint acum? Intereseaza-te daca facultatea ta nu are si o forma la distanta, una care sa-ti permita sa iti realizeazi si dorintele pe care le ai si sa te realizezi si academic.
E un lucru deosebit ca ti s-a oferit sansa de a ocupa un post deosebit. Cred ca nu ar trebui sa-l pierzi. Cred, de asemenea, si faptul ca nu ar fi cazul sa dai cu piciorul anilor in care te-ai chinuit cu facultatea. Crede-ma, nu sint atit de incompatibile cele doua. Daca vrei cu adevarat, poti. Mai scrie-mi si spune-mi ce hotarire ai luat.
Important este nu neaparat sa accept provocarea unei astfel de lumi, sa lupt cu ea, ci sa incerc sa-i cunosc regulile. Nu neaparat pentru a i le incalca.
Violeta, 24 ani
Esti gravida in luna a patra. Nu ai spus nimic nimanui. Nu stie nici macar iubitul tau, cel al carui copil il porti in pintece. Ai evitat atit timp sa spui atit mamei, pe care o consideri persoana cea mai apropiata tie, cit si prietenului tau. Imi spui ca ai avut motivele tale pentru a nu le spune, au trecut aceste motive, dar acum, iti revine in cap intrebarea daca nu cumva ar trebui sa le spui. Te intrebi cum vor reactiona la auzul unei asemenea vesti si mai ales cit de deschisi ar fi sa te inteleaga.
Imi spui ca o consideri pe mama ca fiind totusi persoana cea mai apropiata. Da-mi voie sa-ti spun ca esti acum intr-un moment esential al vietii fiecarei femei, acela in care pregateste in ea venirea pe lume a unei noi vieti, care este singe din singele ei, rodul dragostei sale, tot ceea ce poate fi mai frumos pe lumea asta. De ce crezi ca nu s-ar bucura pentru tine? De ce crezi ca nu ar fi in stare sa-ti accepte motivele pentru care ai tacut pina acum? De ce nu poti sa fii in stare sa crezi ca pina la urma cea mai mare bucurie a ei este aceea de a te sti pe tine fericita?
La prietenul tau nu crezi ca ar trebui sa te gindesti?
Claudiu, 22 ani
Esti angajat de doi ani, ai un loc de munca mai mult decit acceptabil, esti deja student al unei facultati din Braila, totul e mai mult decit bine, dat iata ca acum s-a ivit ceva care te tulbura si iti face anumite necazuri, anumite stari de disconfort. Ai fost propus de sefii tai sa pleci la un curs la care multi viseaza si in urma caruia te-ai afla pe o pozitie superioara. Toate bune si frumoase, apreciezi oferta care ti s-a facut, numai ca exista un singur mare impediment - ai o prietena in Braila, iar ideea ca trebuie sa o parasesti pentru un an de zile cit va dura cursul, ajunge sa va scoata din minti. In plus, chiar daca nu apucaserati sa spuneti nici unui membru al familiei, in vara aceasta aveati de gind sa va oficializati relatia, casatorindu-va. Esti acum in mare dilema, nu stii daca sa accepti, sa pleci la acel curs, sa te realizezi din punct de vedere profesional sau sa-ti lasi sentimentele sa decida in dauna confortului spiritual.
Grea intrebare imi pui. Stii foarte bine ca obisnuiesc sa spun celor care imi scriu - "asculta-ti inima". Inteleg ca inima ta este aici, ca ai anumite planuri legate de casatorie, de implinirea ta pe planul familiei. Tot atit de bine inteleg ca esti constient de faptul ca acum este o mare ocazie, ai ajuns sa apreciezi corect valoarea acestei ocazii, dar inca eziti.
Claudiu, eu nu iti dau o solutie, o indicatie asupra modalitatii de a judeca. Iti spun doar atit: e dreptul tau sa alegi, sa decizi, sa faci totul pentru tine. Si se pare ca stii sa faci bine ceea ce faci din moment ce ti s-a facut o asemenea propunere. Te-as ruga sa iei in calcul si o vorba romaneasca de mare adincime, anume aceea ca dusmanul binelui este "mai binele". Gindeste-te!
Victor, 24 ani
Ai terminat facultatea, de fapt esti in ultimul an si acum esti pus in situatia de a alege. Printr-o cunostinta de-a tatalui tau ti s-a oferit posibilitatea de a te angaja intr-un loc de munca foarte bine platit, care ti-ar oferi stabilitate si ar fi de fapt ceea ce-ti place tie sa faci. Singurul mare inconvenient ar fi acela ca acceptind aceasta oferta ai renunta la facultate, la visul tau si al parintilor tai de a deveni cineva, de a-ti face o situatie mai buna decit au avut ei. Imi spui ca, sincer, ai vrea sa le ai pe amindoua, sa iti iei serviciul de care zici, dar sa-ti continui si facultatea.
In cazul acesta, Victor, hai sa incercam sa impacam si capra si varza. Ai posibilitatea de a-ti intrerupe anul medical, de a-ti amina continuarea studiilor si de a continua din toamna tot in anul al patrulea. De ce sa nu te bucuri de facilitatile care sint acum? Intereseaza-te daca facultatea ta nu are si o forma la distanta, una care sa-ti permita sa iti realizeazi si dorintele pe care le ai si sa te realizezi si academic.
E un lucru deosebit ca ti s-a oferit sansa de a ocupa un post deosebit. Cred ca nu ar trebui sa-l pierzi. Cred, de asemenea, si faptul ca nu ar fi cazul sa dai cu piciorul anilor in care te-ai chinuit cu facultatea. Crede-ma, nu sint atit de incompatibile cele doua. Daca vrei cu adevarat, poti. Mai scrie-mi si spune-mi ce hotarire ai luat.
