• Andra Maria Munteanu, absolventă a Colegiului Național ”Gh. M. Murogoci”, specializarea filologie bilingv engleză, este singura absolventă din Brăila cu media 10 la Bacalaureat • ”Toate rezultatele pe care le-am obținut sunt pentru mine dovada clară că, în final, seriozitatea și corectitudinea sunt cele care fac departajarea”, mărturisește aceasta • Andra a stat de vorbă cu redactorii ”Obiectiv” despre ”examenul maturității”, planurile de viitor și multe altele
A fost șefă de promoție în gimnaziu, șefă de promoție în liceu, iar acum este singura elevă din întreg județul Brăila cu media 10 la Bacalaureat! Vorbim despre Andra Maria Munteanu, absolventă a Colegiului Național ”Gh. M. Murogoci”, specializarea filologie bilingv engleză. O perfecționistă, cum se descrie chiar ea. De foarte multe ori a considerat acest lucru ca fiind ori o calitate, ori un defect, dar a ajuns într-un final la concluzia că este o binecuvântare datorită căreia a reușit să obțină toate rezultatele de până acum. Este organizată, consecventă, îi place să își ducă scopurile până la capăt sau chiar să facă mai mult decât și-a propus. Și, cel mai important, pentru Andra corectitudinea este tot ceea ce contează. De aceea, atunci când s-au afișat primele rezultate la Bacalaureat și a văzut nota 9,95 la istorie, nu a stat deloc pe gânduri și a depus contestație. Și a primit 10, nota pe care o merita! Din toamnă va merge la facultate în Marea Britanie, acolo un va studia Criminalistica. Asta după ce a aplicat la cinci universitățiți din străinătate și a fost admisă la toate. Despre ce înseamnă performanța, experiența privind ”examenul maturității”, sistemul de învățământ și planurile de viitor, Andra ne-a vorbit în interviul următor.
- Să începem cu Bacalaureatul. Cum ți s-a părut acest examen, acum că ai trecut prin el?
- Acum că s-a terminat, subiectul “Bacalaureat” este unul sensibil pentru mine. Perioada clasei a XII-a a însemnat efort, stres și emoții, un “carusel” de trăiri puternice. Strict vorbind despre experiența mea, pot spune ca m-am temut de momentul în care voi ajunge clasa a XII-a, doar din cauza faptului că știam că mă așteaptă un examen important, dar tot acest an a trecut de fapt mai repede decât ceilalți trei. Sunt momente în care nici nu realizez că s-a terminat și că mă pot trezi liniștită dimineața, fără să îmi fac griji în legătură cu faptul că trebuie sa redeschid aceleași caiete pentru a 100-a oară. Examenul în sine nu pot spune că este greu, asta dacă bineînțeles te pregătești din timp și menții un ritm constant în procesul de învățat.
”Am făcut contestație fără nicio ezitare, în ciuda «sfaturilor» de «a nu mă risca»”
- Te așteptai să iei 10? Sau a fost o confirmare a ceea ce știai? Și anume că poți!
- De la bun început nu am vrut să îmi fac așteptări la media 10. Am preferat sa fiu uimită, așa cum s-a și întâmplat, decât dezamăgită. Având în vedere și noua metodă de corectare, digitală, nu am știut la ce să mă aștept, pur și simplu am sperat că voi lua notele pentru care am muncit.
- Am văzut că ai avut curaj și ai depus contestație. Ce te-a determinat să faci asta, în contextul în care știm cu toții că e posibil să primești o notă mai mică?
- Până să aflu rezultatele eram ferm convinsă că la Istorie nu aveam cum să iau mai puțin de 10, era una dintre materiile mele preferate, iar subiectul de la examen a fost unul foarte accesibil. Dimpotrivă, la Limba Română îmi era cel mai teamă pentru că la această materie corectarea este subiectivă, dar ce să vezi, a fost exact pe dos. Am fost neplăcut surprinsă pentru ca nu înțelegeam de ce nota a fost 9.85 la Istorie în contextul în care eram 100% sigură că trebuia să fie 10. Drept urmare, am făcut contestație fără nicio ezitare, în ciuda “sfaturilor” de “a nu mă risca” pentru că orgoliul meu nu îmi permitea să las nota așa. Până la urmă, nu riști, nu câștigi!
”Trăim într-o lume în care cumpărăm sute de scannere ca să facem procesul de corectare al examenelor mai «modern», dar materia pentru bac este aceeași de zeci de ani”
- Și în gimnaziu ai fost o elevă de 10, acum și liceul l-ai terminat șefă de promoție. Ce înseamnă aceste performanțe pentru tine?
- Toate rezultatele pe care le-am obținut sunt pentru mine dovada clară că în final, seriozitatea și corectitudinea sunt cele care fac departajarea. M-am confruntat cu situații de tip „elevi favoriți” care nu m-au făcut decât să lupt și mai mult pentru a demonstra că mai devreme sau mai târziu și în orice situație, indiferent de circumstanțe, tot se face dreptate. A fost un proces dificil, frustrant, dar care a meritat tot efortul!
- Care a fost pentru tine ”cheia succesului” în toți acești ani?
- Motivația de a face totul cât mai bine. Acest lucru s-a accentuat încă din clasa a VIII-a, după ce am aflat notele la Evaluarea Națională. De atunci, să fac totul perfect a devenit o obișnuință datorită satisfacției care compensează cu tot stresul si efortul depus. Nu cred că există un sentiment comparabil cu bucuria pe care o simți când vezi ca munca ta dă roade.
- Care crezi tu că ar trebui să fie rolul școlii astăzi, pentru generația voastră?
- Cred că cea mai mare necesitate a școlii la momentul actual este schimbarea. Trăim într-o lume în care cumpărăm sute de scannere ca să facem procesul de corectare al examenelor mai „modern”, dar materia pentru bac este aceeași de zeci de ani, învechită și bazată pe învățatul „mecanic”. Consider că școala ar trebui să abordeze o modalitate de predare care să le permită elevilor să își exprime opinia mai mult, care să le dezvolte creativitatea și care să îi învețe cum să vorbească în public, cum să își gestioneze emoțiile. Bineînțeles că școala nu ar trebui să fie doar despre asta, altfel nu s-ar mai numi școală, dar cel puțin sper ca în următorii ani să se renunțe, la Limba Română de exemplu, la studiul unor opere vechi ce promovează principii imorale pentru perioada în care trăim și în urma cărora nu rămânem cu absolut nimic.
”În afară sunt și șanse mult mai mari să poți avea un loc de muncă imediat după facultate într-un sistem diferit față de cel «corupt» din România”
- Ce urmează pentru tine? Unde vei merge la facultate, ce te-a motivat să faci această alegere?
- În septembrie îmi voi începe drumul spre visul meu de a studia în afara țării. Mă voi muta în UK unde voi studia Criminologia la University of Manchester, unde am fost admisă încă din noiembrie anul trecut. Acest vis a prins contur încă din clasa a IX-a când nici nu intrasem la liceu și deja mă gândeam la viitor. Tot de atunci m-am implicat în cât mai multe cluburi și activități de voluntariat pentru a-mi face un dosar cât mai consistent pentru admiterea la facultate. Decizia de a pleca a fost, în primul rând, determinată de faptul că România nu îmi oferea șansa de a studia ceea ce îmi plăcea, dar nici un viitor promițător pentru ceea ce eu vreau să fac. În țara noastră trebuie să alegi între trei-patru domenii dacă vrei să ai un viitor „asigurat”, în timp ce în afară nu numai că ai sute de licențe din care să alegi, zeci de oportunități, dar sunt și șanse mult mai mari să poți avea un loc de muncă imediat după facultate într-un sistem diferit față de cel „corupt” din România. Părinții mei au fost, de asemenea, încurajatori în legătură cu decizia mea, mai ales datorită faptului că mai mult de jumătate din familia mea lucrează sau locuiește în afara țării, ceea ce mi-a permis să am ca model faptul că atât traiul, civilizația și veniturile din alte țări nu vor fi niciodată comparabile cu cele din România.
- Ce vei lua cu tine bun în bagaj din toți acești ani de școală. Ce vei lăsa deoparte?
- Cred că din toți acești ani de școală voi rămâne doar cu amintirile și experiențele care mi-au schimbat viața, acele momente care m-au făcut să îmi dau seama ceea ce îmi place să fac și în preajma căror oameni pot fi cea mai bună variantă a mea. Din punct de vedere academic, aș spune că voi lua în bagaj doar cunoștințele de la Sociologie, singura materie care este cu adevărat de actualitate și folositoare pentru mine, mai ales datorită faptului ca o pot aplica și la facultate unde voi avea câteva module legate de acest domeniu.
- Ce planuri ai de viitor, după facultate? Te întorci în țară?
- La momentul actual aș spune că nu mă voi întoarce în țară pentru că, așa cum am mai zis, nu consider că țara îmi va oferi posibilitatea de atinge nivelul la care eu aspir. Ceea ce se va întâmpla peste câțiva ani, ce îmi va rezerva viitorul, rămâne de văzut.
- Care e cea mai valoroasă lecție pe care ai învățat-o până acum?
- Probabil faptul că pentru a reuși este nevoie și de sprijinul prietenilor, pe lângă cel al familiei și pe lângă motivația pe care încercăm să ne-o dăm singuri. Prieteni ne sunt toți, dar cei cu adevărat reali ies la iveală doar atunci când ai cea mai mare nevoie, dar mai ales când reușești. Atunci vezi de fapt cine iți este alături și cine nu.
”Părinților mei le datorez totul! Mami și tati, sunteți eroii mei! Vă iubesc enorm!”
- Ai un mesaj pentru colegii care vor susține Bacalaureatul anul viitor?
- Știu că poate vă gândiți cu teamă la clasa a XII-a și la bac, dar nu uitați că nu sunteți singurii care au trecut prin această etapă mai mult sau mai puțin dificilă. Fiți perseverenți, serioși și învățați din timp, organizați-vă materia în așa fel încât să nu vă aglomerați, dar niciodată nu uitați să luați o pauză! Ieșiți cu prietenii afară, plimbați-vă, stați cu familia cât mai mult pentru că ultimul an de liceu nu este doar despre învățat și stres, este și despre acele ultime momente petrecute împreună cu prietenii pe care veți regreta că nu le-ați valorificat atunci când toți veți porni pe căi diferite. În plus, dacă vă simțiți copleșiți, pentru că vor fi și astfel de momente în care veți simți că nu mai puteți, cereți ajutor. Un sfat, o singură vorbă bună vă poate lua, chiar și un gram, din tot stresul. În rest, succes tuturor și spor la învățat pentru bac sau chiar și pentru admiteri!
- Dar dacă ai fi părintele unui elev de clasa a XII-a, ce l-ai sfătui?
- I-aș sfătui să fie pe cât de mult posibil aproape de copilul lor. Știu că și pentru părinți clasa a XII-a este o etapă plină de emoții, dar vă spun din proprie experiență că sprijinul alor mei a jucat un rol foarte important in tot acest proces. Dacă nu ar fi fost ei, probabil că aș fi depășit mult mai greu acele momente în care am clacat, dar peste care am trecut împreună ca o echipă.
- Dacă ai mulțumiri de făcut, acum e momentul!
- Părinților mei le datorez totul. Toate eforturile lor au fost baza succesului meu. Am să le fiu toată viața recunoscătoare că m-au sprijinit în toate deciziile pe care le-am luat și pentru că m-au încurajat să aspir la cel mai înalt nivel. Am să îi apreciez întotdeauna pentru că preferă sa își vadă copilul la mii de km de casă, dar cu un vis măreț de care nu s-au îndoit niciodată. Mami și tati, sunteți eroii mei, vă iubesc enorm!
