Documentul trimis de cei doi președinți ai Legislativului punctează că, potrivit Constituției, nu se impune o condiție de prezență la vot pentru validarea referendumului.
"Constituţia României nu impune o condiţie de prezenţă la vot pentru validarea referendumului. Curtea Constituţională a făcut referire la această condiţie doar pentru a se asigura că decizia nu este luată de o minoritate nesemnificativă. În cazul referendumului pentru demiterea Preşedintelui României din 29.07.2012, au votat pentru demiterea Preşedintelui peste 85% din cei prezenţi, prezenţa fiind de peste 46%, ceea ce, în număr absolut, reprezintă un vot mai reprezentativ decât jumătate plus 1 din numărul cerut pentru validarea referendumului. Astfel, în condiţiile în care ar fi luate în considerare listele electorale permanente neactualizate, pentru validarea referendumului ar fi necesare 9.154.307 voturi, iar pentru demiterea Preşedintelui ar fi necesare 4.577.155 de voturi. Or, pentru demitere, la referendumul din 29.07.2012 au fost exprimate peste 7.360.000 de voturi. Ne aflăm în situația absurdă în care 4.557.155 de cetățeni care votează „Da" îl pot demite pe Președintele suspendat, dar 7.360.000 de cetățeni care au votat „Da" la referendumul din 29 Iulie nu îl pot demite", se arată în actul Parlamentului.
Potrivit sesizării înaintate Curții Constituționale, cei doi președinți spun că nu se poate ignora votul unei majorități. "În aceste condiţii, a ignora votul imensei majorităţi a celor prezenţi şi a considera implicit că absenţii sunt pentru menţinerea în funcţie a Preşedintelui României încalcă art. 2 din Constituţia României, având în vedere că, în general, absenteismul la vot se apropie de 50%. De altfel, Curtea Constituţională a considerat, în Decizia nr. 420/2007, că „valabilitatea referendumului nu mai este condiţionată de participarea majorităţii persoanelor înscrise pe listele electorale".
De asemenea, documentul aduce în discuție o decizia a CCR din 27 iunie 2012 care a statuat: „Faptul că, în cazul referendumului consultativ, nu este stabilită o astfel de procedură ulterioară, nu se traduce într-o lipsă a efectelor acestui referendum. Nici nu ar fi admisibil într-un stat de drept ca voinţa populară, exprimată cu o largă majoritate (în cazul de faţă 83,31% dintre voturile valabil exprimate), să fie ignorată de reprezentanţii aleşi ai poporului. Această interpretare se întemeiază şi pe principiul loialităţii constituţionale, desprins şi interpretat prin coroborarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 - Statul român, art.2 - Suveranitatea si art.61 - Rolul şi structura (Parlamentului), principiu care, în această materie, impune ca autorităţile cu competenţe decizionale în domeniile vizate de problematica supusă referendumului (în cazul de faţă Parlamentul) să ia în considerare, să analizeze şi să identifice modalităţi de punere în practică a voinţei exprimate de popor. O altă viziune asupra efectelor referendumului consultativ l-ar reduce pe acesta la un exercitiu pur formal, un simplu sondaj de opinie. Pentru aceste considerente, Curtea constata că „reglementarea unor prevederi prin care se tinde la o soluţie legislativă care nu respectă voinţa exprimată de popor la referendumul consultativ menţionat este în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art.1, 2 şi 61".
Documentul amintește că, în 2007 că "această concluzie a fost îmbrăţişată şi de Curtea Constituţională care, prin Hotărârea nr. 5 din 23.05.2007, a confirmat rezultatele referendumului naţional din data de 19 mai 2007, deşi prezenţa la vot a fost mai scăzută în comparaţie cu cea din 2012".
