Se spune ca politica e o curva, dar uneori, perversiunile pe care le vedem in politica intrec orice imaginatie, chiar si pe cea bolnava, ca ajungi sa te intrebi din ce pozitii sint dispusi sa presteze unii politicieni, ca sa-si asigure o bucata de ciolan de ros. Daca nu prind un loc la masa cu bucate intrind prin fata, cu fruntea sus, se aseaza in dos si ling mina sau orice alt organ de pe urma caruia se aleg macar cu un os de ros. Uneori, ceea ce ling la zona din dos este ceea ce au scuipat, cind obisnuiau sa intre prin fata, dar asta nu-i deranjeaza pe cei care sint constienti ca, daca n-ar fi scena politica pe care au jucat, temporar, un rol - si pe care isi doresc sa urce iar, fie si pe post de omul care duce tava - sint niste Nimeni. Dupa ce au dat din coada pe linga cine trebuie - sau au ridicat coada la cine trebuie, dupa caz - pentru a ajunge intr-un rol principal, dupa ce au jucat chiar rol de june prim sau de juna viceprima, au ajuns sa se creada buricul pamintului, sa aiba senzatia ca lumea se-nvirteste in jurul lor si daca ei nu sint, nimic nu este. Din nefericire pentru grandomanii si grandomanele politice, orgoliul nemasurat ii duce la pierzanie si vine si ziua in care-si vad valoarea: vad, dar nu cred ca sint de mina a cincea, a sasea, sau altfel spus, la capitolul "si altii", cind e vorba de testul suprem al votului. Si-atunci, in loc sa se retraga macar in al 13-lea ceas, cind deja au depasit momentul de plina glorie, ei incearca sa revina in prim-plan. Cum? Lipindu-se de cei care inca stau in fata, pe post de lingai de serviciu, catei sau catelele Sefului, in speranta unui ciolan aruncat in sila de personajul principal, la finalul reprezentantiei. Interesanta este transformarea acestor catei sau catele, care l-au latrat si l-au muscat de dos pe cel proclamat Personajul Negativ, l-au infierat ani de zile, din postura de personaje secundare, iar cind au ajuns sa nu mai fie primite nici macar in spatele scenei, se gudura pe linga el, ii spun ca e cel mai bun si saliveaza, daca acesta le promite resturile de la masa sa - atit cit sa-i indestuleze si pe latrai si pe consortii sau consoartele acestora. Nu de alta, dar daca consortii despre care vorbim sint nevolnici, cineva trebuie sa aiba grija si de ei. Si daca acestia au mai fost obisnuiti si cu padocul bucurestean, nu le mai vine sa se coboare la cel brailean, ca li se apleaca, au senzatia ca nu-i de nivelul lor. Nu de alta, dar nu sint constienti ca daca au ajuns la padocul bucurestean, n-a fost pentru ca aveau ei valoare, ci doar pentru ca aveau functie si-au intrat, la gramada, pe lista cu prioritati, pe care o intocmeau tot ei. Ramine de vazut: daca tot se dau valorosi si n-au invatat nimic din experienta consoartelor trimise la gara de electorat, vor avea tupeul sa intre si ei in lupta uninominala, ca sa se faca de ris pina la capat, in familie?
