• sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, cunoscută în popor drept „Sfânta Maria Mică”, a fost celebrată în toate bisericile creștine ortodoxe din municipiu și din județ • evenimentul este unul de o importanță covârșitoare: el reprezintă începutul planului divin de mântuire a neamului omenesc, căci Maria avea să fie aleasă ca Mamă a Mântuitorului Iisus Hristos
Luni, 8 septembrie, în marea sărbătoare a Nașterii Maicii Domnului - cunoscută în popor drept „Sfânta Maria Mică” - în toate bisericile brăilene au răsunat clopotele, dar și cântările duhovnicești, iar credincioșii au mers să se roage pentru cei dragi, care poartă numele Fecioarei Maria. Nașterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) este una dintre cele mai importante sărbători din calendar; ea marchează începutul marilor praznice cu cruce roșie din noul An Bisericesc, care începe la data de 1 septembrie. Această binecuvântată zi reprezintă un prilej de cinstire a venirii pe lume a Preasfintei Fecioare Maria - Născătoarea de Dumnezeu - eveniment celebrat cu solemnitate atât în Biserica Ortodoxă, cât și în Biserica Catolică.
Nașterea Maicii Domnului este strâns legată de minunea de acum 2000 de ani, prin care Sfinții și Drepții dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana, deși ajunși la bătrânețe, au fost binecuvântați cu un prunc, după ani de rugă. Acest moment este considerat începutul planului divin de mântuire a omenirii, căci Maria avea să fie aleasă ca Mamă a Mântuitorului Hristos. Pentru credincioși, sărbătoarea reprezintă o aducere-aminte a puterii credinței în Dumnezeu, fiind, totodată, un prilej de înălțare sufletească.
De Sfânta Maria Mică, credincioșii merg la biserică, aprind lumânări și se roagă Maicii Domnului pentru sănătate, protecție și liniște sufletească. Ei aduc la biserică daruri, colaci, fructe de toamnă (mere, pere, struguri, prune) sau vin, pentru a fi binecuvântate. Este, în același timp, o zi de pomenire a morților. Ofrandele aduse la biserică sunt împărțite în memoria celor trecuți în eternitate, pentru ca sufletele lor să fie pomenite în veci.
Nașterea Maicii Domnului este una dintre cele mai iubite sărbători de peste an. Ea îmbină dimensiunea spirituală cu tradițiile populare și obiceiurile transmise din generație în generație. Nașterea Fecioarei este menționată între anii 19-22 î.Hs., din părinții Ioachim, urmaş al Regelui David, și Ana, fiica preotului Matthan, descendentă din familia preoţească a lui Aaron. Pentru că nu aveau copii și erau deja bătrâni, Ioachim și Ana au ajuns să fie batjocoriți de oameni, fiind priviți ca lipsiți de binecuvântarea Domnului. Cu toate acestea, nu s-au abătut de la viața lor neprihănită, ci au continuat să se roage și să spere în bunătatea Lui Dumnezeu. În cel de-al 15-lea an de căsătorie, Marele Preot al Templului le-a respins jertfa, numindu-i blestemați. Copleșiți de durere, Ioachim și Ana au hotărât să se retragă, fiecare, pentru post și rugăciune: Ioachim s-a dus pe munte, iar Ana a rămas în locuința lor, rugându-se cu lacrimi fierbinți către Dumnezeu. Atunci, li s-a arătat Îngerul Gavriil, vestindu-le că rugăciunile lor au fost ascultate și că Domnul le va trimite binecuvântarea Sa. El le-a făcut cunoscut și faptul că pruncul ce se va naște va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei și va fi un „Vas ales al Lui Dumnezeu”.
Potrivit tradiției creștine, Fecioara Maria s-a născut pe 8 septembrie, dată la care este prăznuită în fiecare an Sfânta Maria Mică. La vârsta de trei ani, părinții au dus-o pe Maria la Templu, ca să trăiască alături de celelalte fecioare și să fie crescută în rugăciune și curăție. A rămas acolo până la împlinirea vârstei de 15 ani. Biserica îi cinstește pe Sfinții și Drepții Părinți Ioachim și Ana pe data de 9 septembrie, imediat după Nașterea Maicii Domnului.
