Sfânta Muceniţă Haritina a vieţuit şi a pătimit în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305 d.H.), cel care i-a persecutat cu multă cruzime pe creştini. Rămasă orfană de mic copil, Haritina a fost crescută de creştinul Claudiu. La acea vreme, Dometie, dregătorul împărătesc, auzind că tânăra Haritina este creştină, a chemat-o să dea socoteală înaintea judecătorilor: “Este adevărat că, fiind creştină, îi mai înşeli şi pe alţii, ademenindu-i la credinţa ta profană?”, a spus dregătorul. La care Haritina a răspuns cu mult curaj: “Adevăr este că sunt creştină, dar nu i-aş înşela pe alţii; dimpotrivă, pe cei înşelaţi eu îi scot la calea adevărului, aducându-i la calea Domnului meu Iisus Hristos”.
Pentru credinţa-i nestrămutată în Domnul Iisus Hristos, tânăra fecioară Haritina a fost supusă la mai multe torturi. A fost rasă pe cap, în chip de batjocură şi i s-au pus cărbuni aprinşi pe creştet, dar a scăpat nevătămată. A fost apoi legată şi aruncată în mare, dar Dumnezeu a scos-o cu bine la liman. Pentru că nicio pedeapsă nu i-a adus moartea, împăratul însuşi a decis ca nişte păgâni desfrânaţi să o necinstească pe fecioara creştină. Dar Sfânta Muceniţă Haritina s-a rugat Lui Dumnezeu să-i ia sufletul mai înainte ca acele slugi netrebnice să-i întineze trupul. Şi cum stătea ea îngenuncheată la rugăciune, sufletul i-a ieşit din trup şi s-a înălţat în Împărăţia Cerurilor.
Tot astăzi, facem pomenirea Sfintei Muceniţe Mamelta.
