Sfântul Mucenic Vavila a trăit şi a murit ca martir pe vremea împăratului roman Decius (249-251 d.H.), prigonitorul creştinilor, împreună cu trei copii - Urban, Prilidjan şi Epoloniu - şi cu mama lor, Cristodula. La acea vreme, în timpul şederii sale în Antiohia, împăratul păgân a organizat o mare sărbătoare în cinstea zeilor. Episcopul Vavila slujea Sfânta Liturghie în biserică şi se ruga pentru creştini, când a auzit că însuşi Decius vrea să intre în sfântul lăcaş, curios să cunoască Sfintele Taine şi să profaneze lăcaşul Domnului.
Plin de curaj, episcopul i-a blocat împăratului intrarea în biserică. Sângerosul Decius a vrut să se răzbune pe loc, dar, văzând mulţimea de popor creştin, a plecat, de frica unei revolte. A doua zi, însă, a dat poruncă să fie ars “templul” creştinilor şi să fie adus Episcopul Vavila înaintea sa. Cerându-i-se să se închine idolilor, sfântul a refuzat cu demnitate, iar tiranul l-a dat pe mâna comandantului militar Victorinus. Împreună cu episcopul se aflau închişi trei tineri, copiii săi duhovniceşti, împreună cu mama lor, cărora tiranul le-a poruncit să renunţe la credinţă. Apoi a ordonat să fie biciuiţi, să primească atâtea lovituri câţi ani avea fiecare: primul 12 lovituri, al doilea 10 şi al treilea 7 lovituri. La urmă, văzându-i statornici în credinţă, împăratul i-a condamnat pe toţi la moarte. Martirii au fost legaţi de copaci şi arşi de vii, după care li s-au tăiat capetele. Aşa au trecut la Domnul Sfântul Vavila, cei trei copii şi mama lor, Cristodula.
