Sfinţii Mucenici Evlampie şi Evlampia, fraţi după trup şi credinţă, s-au născut în cetatea Nicomidiei. În timpul persecuţiilor pornite de împăratul Maximian, aceştia, împreună cu alţi mulţi creştini, au părăsit cetatea şi s-au ascuns în munţi. Atunci când Evlampie a trebuit să meargă în cetate după hrană, a văzut expus pe un perete edictul imperial care proclama prigonirea creştinilor. Pentru că a distrus edictul, Evlampie a fost arestat şi dus înaintea judecătorului.
El a refuzat să se lepede de Hristos, fiind supus la multe torturi. Auzind de chinurile fratelui, Evlampia s-a înfăţişat înaintea judecătorului, mărturisind pe faţă credinţa în Domnul Iisus Hristos. Evlampia a fost, la rându-i, torturată. În cele din urmă, Evlampie a fost decapitat, iar sora sa a murit mai înainte ca să i se taie capul. Împreună cu fraţii Evlampie şi Evlampia au mai fost ucişi încă două sute de creştini din cetatea Nicomidiei.
