Sfinții Părinți uciși în Muntele Sinai și Rait au trăit în sec. IV și V d.H. și au fost omorâți de barbarii din Arabia și Etiopia. Părinții din Sinai își petreceau zilele în chilii, pentru dobândirea liniștii sufletești. Ava Antonie spunea că, precum peștii care stau pe uscat și mor negreșit, tot așa călugării care stau în afara chiliei își pierd liniștea. Părinții din Sinai se adunau în biserică și făceau priveghere sâmbătă seara spre duminică, iar dimineața, la Sfânta Liturghie, se împărtășeau. Arătau ca niște îngeri în trup pentru că se “topiseră” trupurile lor de atâta înfrânare și priveghere. Viețuiau ca și când erau lipsiți de trupuri, neavând nimic din cele ce ar aduce plăcere și patimi lumești. Își hrăneau trupurile cu puține finice sau muguri de stejar. Unii mâncau o dată pe zi, alții în a doua sau a treia zi, iar alții numai o dată pe săptămână, întărindu-și trupul neputincios.
La acea vreme, barbarii din Arabia și Etiopia au năvălit în sfintele lăcașuri. Căutând ei aur și negăsind, i-au ucis pe părinții călugări din Muntele Sinai și Rait. Monahul Amonie mărturisește că, numai la prima năvălire a barbarilor, au pierit 38 de sfinți părinți în Sinai și 39 în Rait.
Astăzi o prăznuim și pe Sfânta Nina, care s-a născut în jurul anului 290 d.H., în Capadocia romană. Era rudă cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (potrivit unui vechi manuscris, era verișoara acestuia). La împlinirea vârstei de 12 ani, Nina a ajuns în grija stareței Niofora, pentru că tatăl ei devenise pustnic, iar mama sa hotărâse să-și petreacă viața îngrijindu-i pe săraci și pe cei în suferință. Cu binecuvântarea episcopul Iuvenalie, tânăra a plecat din Ierusalim, îndreptându-se către Armenia. În anul 315, a ajuns în Mtskheta, locul în care, potrivit celor mărturisite de stareța Niofora, s-ar fi aflat “Cămașa Lui Hristos”.
