Îi înjuram cu năduf pe îmbogăţiţii peste noapte care-şi trânteau ditamai viloaiele sub nasul nostru şi ne spuneam că în ţara asta nu se mai face dreptate. Că Dumnezeu a bătut palma cu îmbuibaţii vremii şi a plecat în concediu, iar sfinţii rămaşi de izbelişte abia dacă se încumetă să arunce din când în când câte un infractor de drept comun după gratii.
Între timp, caracatiţa corupţiei se întindea ca un cancer cu metastaze, abuzurile de tot felul se rostogoleau peste populaţia anesteziată în fotoliile din faţa televizoarelor, ţara se împărţea în bogaţi şi săraci, iar noi urmăream ştiri despre prostituate de lux sau despre divorţuri cu repetiţie. Încet, dar sigur, câţiva copii obraznici au confundat interesele unui popor cu propriile buzunare şi au început să joace şotron cu destinele ţării, iar noi credeam că sunt jocuri politice. După 25 de ani am înţeles că am aţipit cam mult în faţa ecranelor, ne-am trezit brusc şi ne-am întrebat ce se întâmplă. A trecut vremea revoluţiei în direct, telenovelele turceşti nu mai reuşesc să ne stoarcă lacrimi, s-a dovedit că unele asistente de la show-urile emisiunilor de noapte sunt doar nişte prostituate de lux care îşi împart timpul între platourile de filmare şi plimbările la poliţie, iar noi am rămas cu telecomanda în mână şi nu ştim ce urmează.
Asistăm la o avalanşă de arestări şi trimiteri în judecată, foşti miniştri şi parlamentari sunt plimbaţi cu cătuşe sau încarceraţi în direct, sub lumina reflectoarelor. Prin faţa camerelor de luat vederi se încinge hora afacerilor oneroase, Justiţia este din ce în ce mai oarbă şi încearcă să ţină balanţa pe linia de plutire. Ies la iveală alte şi alte dosare de corupţie, cumetrii şi încrengături într-un nou serial din "Caracatiţa " autohtonă, Hrebenciucii şi Cocoşii îşi aşteaptă puicuţa blondă în coteţul zăbrelit şi nici actorii mineriadelor nu mai sunt ce au fost.
Recent, preşedintele Iohannis a declarat că lupta anticorupţie a fost una dintre temele sale de campanie şi că este hotărât să sprijine autorităţile implicate în această luptă din simplul motiv că există corupţie în România chiar şi în înaltele sfere ale politicii şi că acest fenomen reprezintă o ameninţare la adresa securităţii naţionale. Şi tot Preşedintele a spus că în acest sens mai este de lucru. Cu alte cuvinte, pentru noi, privitorii la emisiunile televizate, deschiderea sau redeschiderea unor dosare despre istoria necosmetizată a vremurilor noastre este o adevărată mană cerească.
De ce să nu ştim "cine-a tras în noi după 22" sau de ce au murit români nevinovaţi când minerii au plantat panseluţe în Bucureşti? De ce să nu aflăm cum s-au îmbogăţit unii peste noape, în timp ce ţara a fost sărăcită şi secătuită din temelii? După un sfert de secol de somnolenţă, ne trezim la realitate şi nu ştim ce se întâmplă sau ce mai urmează. Chiar am uitat ce înseamnă să trăim într-o ţară normală şi că hoţia se plăteşte?
