“Nu am mai mincat de doua zile, nu pot sa bag nimic in gura, imi vine rau din cauza mirosului . Eu ca eu, dar mai am si copii, au tot vomitat zilele astea, ca le este rau cind urca pe scara. Este un focar de infectie, nu se poate asa ceva!”, ne-a spus o femeie. "Stam de trei zile asa, pute, doamna si nu rezolva nimeni problema! Are un fiu cu handicap si altul plecat in strainatate la munca, noi intelegem ca nu are cine-l inmorminta, dar nici sa fie lasat aici! Nu am putut sa obtinem certificat de la vreun medic, nu a vrut sa vina nici preotul, am sunat si la Primarie, dar nimic! Noi cit mai stam cu mortul invelit in punga?! Trebuie sa ne imbolnavim, sa murim si noi, ca sa scapam de mirosul asta?”, ne sunea, indignat, un alt locatar. "Eu mi-am facut mila de el, l-am spalat, desi era teapan si mirosea foarte rau, dar mi-am facut pomana, l-am imbracat, dar de aici incolo, sa se ocupe altii, ca noi nu mai putem face nimic. Chiar sintem ai nimanui, avem copii, intram pe scara si-i apuca lesinul, de la mirosul asta de mort putrezit! Vi se pare normal sa-l inveleasca intr-o folie, ca sa nu mai miroasa? Nu mai spun ca a dat un vecin si cu spray, prin polietilena aia, ca cica sa miroasa mai frumos!", ne-a mai spus o femeie.
Simbata, in jurul prinzului, a aparut, spre bucuria locatarilor, fiul decedatului cu masina, pentru a lua trupul neinsufletit, sicriul fiind scos pe fereastra. Dupa ce s-a eliberat apartamentul, femeile de pe scara au inceput organizarea, indemnindu-se una pe alta sa participe la curatenia garsonierei in care statuse cadavrul. Desi scirbite si abia suportind duhoarea, femeile au stabilit ca, dupa lasarea serii, cind se va mai aerisi incaperea, iar caldura nu va mai fi atit de puternica, sa intre si sa spele in camera respectiva, pentru ca, mai apoi, sa poata intra cu totii mai linistiti pe scara.