* buruienile au crescut ”cât omul” pe morminte, iar aleile sunt blocate de tot felul de îngrădiri * vina aparține atât administrației cimitirelor cât și deținătorilor locurilor de veci, care nu se implică pentru întreținerea acestora * un exemplu elocvent este cimitirul ”Sf. Mina”, de la marginea cartierului Chercea
Primim frecvent la redacție, în ultima perioadă, sesizări referitoare la starea jalnică a unor cimitire din municipiu, ”invadate de buruieni înalte cât omul”, după cum se plâng cei care ne sună sau ne trimit e-mail-uri. La cimitirul ”Sf. Mina” din cartierul Chercea, de exemplu, aceste reclamații se confirmă, însă, privite de la fața locului, aspectele negative par a fi cauzate atât de administrație cât și de deținătorii locurilor de veci. Astfel, pe latura dinspre Șos. Focşani e o adevărată junglă prin care accesul la locurile de veci este imposibil din cauza bălăriilor crescute de ani de zile şi necurăţate de către deţinătorii mormintelor sau urmaşii celor decedaţi. Greu se ajunge aici şi din cauză că, în lipsa unui cimitir nou (iar Primăria şi-a propus să rezolve acest lucru), s-a ajuns ca fostele alei să fie ocupate cu morminte, amplasate haotic. Iar în demersurile sale, autorităţile locale ar putea cumpăra terenul viran şi limitrof cimitirului actual, pentru extinderea acestuia.
Revenind însă la sesizările primite în ultimul timp la redacţie despre “neimplicarea Administraţiei Cimitirelor în curăţenia din cimitir”, atitudinea cetăţenilor este declanşată emoţional şi pe fondul unor eventuale creşteri de taxe şi la Brăila, oamenii considerând, pe bună dreptate, că pentru mai mulți bani încasați trebuie depus mai mult efort pentru întreținerea cimitirelor. Pe de altă parte, însă, trebuie schimbată și atitudinea total indiferentă şi necivilizată a multor concetăţeni, inclusiv a riveranilor care aruncă tone gunoi la marginea cimitirului, inclusiv pe un teren unde s-ar putea face o extindere, pentru alocarea unor noi locuri de veci. Extindere necesară, Doamne fereşte, şi în cazul unor cataclisme, molime sau războaie...
Alte cauze, alte priorităţi!
Aici ne referim la ceea ce poate să rezolve Administraţia Cimitirilor. Care, dincolo de o serie de îmbunătăţiri şi dotări efectuate an de an, în condiţiile creşterii numărului celor decedaţi, se confruntă şi cu problemele legate de neîngrijirea mormintelor și a creşterii vegetaţiei, în ciuda cheltuielilor făcute cu aplicarea erbicidelor şi salubrizarea. Fiindcă, vorba unui pensionar din Chercea: “Măi nene, ăştia de la cimitire au oameni prea puţini care să îngroape/dezgroape, şi în plus trebuie să mai taie şi iarba… Iar unii dintre noi am ajuns atât de comozi că nu facem curat în faţa porţii şi aşteptăm Primăria şi salubritatea să intervină. Iar când e vorba de ajutoare şi pomeni de la stat, dăm buluc...”. Un inconvenient mare pentru ce se întâmplă în cimitire este şi acel puternic simţ de proprietate, prost înţeles şi reprezentat de tot felul de îngrădiri, cu sârme, garduri etc, care favorizează creşterea buruienilor, stânjenesc activitatea celor de la cimitire şi dau un aspect necivilizat “locurilor de linişte şi verdeaţă”, cum li se spune cimitirelor.
