Întâlnirea a avut loc în incinta Casei Pogor, în sala Pod Pogor-Fiul, un monument istoric din inima bijuteriei citadine. Sub călăuzirea razelor crude ale unui soare apărut pe neaşteptate, am purces către destinaţie, regăsind acolo numeroşi elevi, cei mai mulţi fiind veniţi de la Galaţi. Cea care a iniţiat ideea acestui Simpozion, profesoara Livia Ciupercă, ne-a întâmpinat pe toţi invitaţii cu zâmbetul pe buze, cu încrezătoare îmbrăţişări şi o amabilitate nemaiîntâlnită. Celelalte personalităţi care au luat cuvântul pe parcursul celor două ore petrecute acolo au făcut parte şi din juriul ce a apreciat lucrările înscrise în concurs. Prof. univ. dr. Nicu Gavriluţă, decan al Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Politice din Iaşi, prof. univ. dr. Noemi Bohmer, conf. univ. dr. Cristina Gavriluţă sunt câteva dintre numele celor care ne-au onorat cu prezenţa. De asemenea, ca invitat special a fost actorul Constantin Popa, de la Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" Iaşi, care a evocat memoria scriitorului Ioan Petru Culianu prin două intervenţii de interpretare a două fragmente din romanul marelui ascet, "Arta fugii".
Cuvintele deosebite le-au fost adresate în special tinerilor, elevi şi studenţi, aceştia fiind invitaţi la lectură şi, mai ales, la pătrunderea în universul culian. Astfel, prin intermediul acestuia pot ajunge să se cunoască pe ei înşişi, pot parcurge semnificaţiile fenomenelor despre care a studiat atât de mult autorul şi pot dobândi capacitatea de a decide ceea ce doresc să facă în viaţă, să dea un sens lucrurilor esenţiale. Personal, aceste persoane distinse m-au impresionat prin convingere, prin credinţă în ceea ce spun şi profundă recunoştinţă. Experienţa poate fi benefică oricărui adolescent dornic de a întâlni oameni deosebiţi, cu minţi luminate şi har de a te fermeca printr-o simplă privire.
O prezenţă inedită, surprinzătoare a fost Mircea Radu Iacoban, cel care l-a ajutat pe Ioan Petrcu Culianu să se lanseze în lumea literară. Intervenţia sa a fost scurtă, dar plină de înţeles. A citit publicului prezent câteva rânduri din lucrarea cu care s-a prezentat tânărul de numai 17 ani pe vremea aceea, explicând cât de mult potenţial a recunoscut în el încă de la primul contact vizual.
Simpozionul s-a încheiat cu enumerarea premianţilor, printre care mă număram şi eu. Mi s-a oferit premiul I pentru eseul pe care l-am elaborat pe baza romanului "Hesperus". Subiectul abordat este proliferarea unei lumi inovatoare, fantastice, dar cu straşnice conexiuni cu realitatea; poate chiar reprezenta o anticipare a viitorului dominat de viaţă tehnologică, stricteţe şi rigoare. Am fost invitată să vorbesc pentru câteva minute despre ceea ce am scris şi despre viziunea mea asupra operei culiene.
Cele câteva zile petrecute în minunatul Iaşi m-au deconectat de la grijile cotidiene, permiţându-mi să mă pierd pe aleile Copoului, retrăgându-mă în plăcerea şi îndrăzneala de a deveni boemă, visătoare, împăcată cu mine însămi şi idealistă. Cred că locul cel mai potrivit pentru asemenea stări se regăseşte pe culmile ieşene, unde parfumul cultural, nuanţele clasice, poveştile de dragoste te izgonesc într-o dimensiune egocentrică, în care nu ţi se cere socoteală pentru felul aparte de a fi, pentru nevoia de a te "înnoi" cu sentimente fragede şi simple.
