În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" vă oferă spre lectură și informare rubrica "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Au trecut câteva săptămâni de când nu am mai scris despre ceea ce am văzut pe teren, în materie de păsări sălbatice, dar asta nu înseamnă că eu am stat în casă. Chiar dacă diminețile sunt mai reci, nu reușesc să mă țină în casă, am ieșit cam la fiecare sfârșit de săptămână, în locațiile cunoscute deja de cei ce iubesc articolele mele despre natură. Acum totul este pictat de toamnă în culori spectaculoase, iar peisajele sunt speciale. După părerea mea, cel mai frumos anotimp în materie de peisaje deosebite este toamna. Dar acum, în afară de peisajele deosebite, ies în natură pentru păsări, chiar dacă acum trei săptămâni nu văzusem încă gârlițele mari, aceste păsări care vin la noi tocmai din tundra arctică.
Specia cuibărește în zona de tundră din nordul Asiei și al Americii de nord. Exemplarele care cuibăresc în vestul Siberiei migrează pentru iernare în zonele centrale din Europa, de pe țărmul Atlanticului până în zona Asiei Mici. În România iernează de obicei în numere foarte mari, în zonele de câmpie, în special în sud-est. În numere mai mici iernează și în Câmpia de Vest, în țara noastră este oaspete de iarnă, adică nu cuibărește aici. În teritoriile de cuibărire se hrănește cu specii vegetale din tundra siberiană, iar în cartierele de iernare din sud-estul Europei, în special cu materiale vegetale de pe culturile agricole. La început se hrănesc cu boabe (porumb, grâu sau alte graminee) rămase după recoltare (când sunt disponibile) și mai apoi cu frunzele răsărite ale grâului, rapiței sau a altor culturi agricole de toamnă.
Ca orice ornitolog, în această perioadă, pe lângă spectacolul dat de gârlițele mari, mărturisesc că iubesc aceste păsări deoarece comunică în zbor, sunt gălăgioase și asta îmi place mult. Dar, fiind o specie mai rară decât gârlița mare, călătorind totuși în stoluri mixte, aștept gâsca cu gâtul roșu.
Anul acesta am zis că voi urmări foarte atent aceste păsări, deoarece anul trecut nu am văzut nici un exemplar din această specie în zona județului Brăila, asta nu înseamnă că ele nu au fost pe aici, pur și simplu nu ne-am sincronizat.
Și norocul mi-a surâs în urmă cu câteva zile, deoarece într-un stol de vreo 100 de exemplare de gârliță mare, am identificat și două exemplare de gâscă cu gâtul roșu, sincer, m-am bucurat ca un copil.
Specia cuibărește în tundra Siberiei, în zona peninsulelor Tamyr, Gydan și Yamal. Iernează în zona Mării Negre, pe coastele vestice ale acesteia, în special în România și Bulgaria. În România este întâlnită în zonele joase, în special în Bărăgan și Dobrogea, în apropierea lacurilor mari (pe care le folosește pentru înnoptare). Specia nu cuibărește în România, fiind prezentă la noi doar pentru iernat. Sosește începând cu luna octombrie și pleacă înapoi în teritoriile de cuibărire în martie.
În teritoriile de cuibărire se hrănește cu specii vegetale din tundra siberiană, iar în cartierele de iernare din sud-estul Europei în special cu materiale vegetale de pe culturile agricole. La început se hrănesc cu boabe de porumb rămase risipite după recoltare (când sunt disponibile) şi mai apoi cu frunzele răsărite ale grâului de toamnă și ale rapiței.
Nu am reușit deocamdată să fotografiez de aproape această specie deoarece, călătorind în stoluri mixte cu gârlița mare, aceasta din urmă fiind o specie ce se vânează, iar gâsca cu gâtul roșu nu se vânează, sunt păsări foarte precaute, zboară atunci când te apropii prea mult de stolul care se hrănește pe câmp.
Ceea ce este îmbucurător, este faptul că niciodată nu am văzut în luna octombrie gâște cu gâtul roșu în județul nostru și vă rog să mă credeți că umblu după păsări de peste 25 de ani.
Și pentru că nu am văzut doar aceste două specii, o să vă spun că pe lângă aceste specii am mai observat în această perioadă în județul nostru următoarele specii: rața mica - mărturisesc că până în urmă cu vreo doi ani, în Brăila era o minune dacă observam câteva exemplare, acum sunt sute de exemplare într-un singur loc. A doua specie ca și număr a fost rața lingurar, într-una din locațiile monitorizate de mine sunt undeva la câteva sute de exemplare. Pe locul trei ca și număr de exemplare aș plasa pescărușul râzător, apoi rața mare, egrete mici și mari, rate sulițar, rațe fluierătoare, rațe pestrițe, călifari albi, lebede de vară. Am lăsat la urmă speciile de păsări răpitoare, deoarece sunt, din punctul meu de vedere cele mai spectaculoase păsări: am văzut în aceeași locație, nu voi da numele din motive întemeiate, trei exemplare de codalb și un exemplar de acvilă de munte. Am văzut câteva exemplare de erete de stuf, șorecari comuni dar și vânturei roșii.
Încă vremea ne permite să petrecem mult timp în natură, nu că m-ar opri vremea rece să ies în natură, având în vedere dragostea mea pentru păsările sălbatice, așa că vă invit la ieșiri în natură, deoarece peisajele sunt cel puțin spectaculoase.
