Balcan, Simi, Stancu şi Titel

Dar că principalii reprezentanţi ai filialelor brăilene ale partidelor politice sunt mai prost văzuţi decât cei mai cunoscuţi interlopi din oraş, asta ar trebui să-i pună pe gânduri pe activiştii care se joacă de-a politica prin balta Brăilei. Viorel Balcan, Aurel Simionescu şi Gheorghe Bunea Stancu au fost votaţi drept cei mai antipatici într-un sondaj realizat de www.obiectivbr.ro. Departajaţi între ei de doar câteva voturi, cei trei sunt urmaţi de omul de afaceri Gheorghe Caruz, responsabil pentru inconfundabilul parfum al verilor brăilene, şi de - mare atenţie! - Cătălin Chivu, şeful Poliţiei brăilene. Urmează Diana Tuşa, Vasile Varga, Eugen Bădălan, Constantin Dumitriu şi, abia apoi, Titi Sgârcitu şi Titel Crăcănatu, cunoscuţi în lumea interlopă. Departe de a fi o cercetare sociologică în adevăratul sens al cuvântului şi fără a pretinde că este un instrument profesionist de sondare a opiniei publice, sondajul derulat în ultima perioadă pe site-ul ziarului "Obiectiv" ne spune, totuşi, câte ceva despre felul în care este percepută scena politică brăileană. Impotenţi în lupta cu zăpada, gunoiul şi câinii maidanezi, bănuiţi ori de corupţie ori de incompetenţă, blamaţi pentru ipocrizie şi pentru promisiuni deşarte, cei mai mulţi dintre politicienii brăileni au ajuns să fie mai nesuferiţi decât cei care obişnuiesc să impună legea fărădelegii.

De ce stau lucrurile în felul ăsta? Pentru simplul fapt că majoritatea brăilenilor nu a avut de-a face cu vreunul dintre interlopi, însă toţi brăilenii sunt victimele unei clase politice care a administrat oraşul şi judeţul în ultimii 20 de ani. Nici Titel Crăcănatu, nici Titi Sgârcitu şi nici Spiru Buricea nu au băgat mâna în buzunarul atâtor brăileni, cât au băgat cei aflaţi la frâiele Brăilei. Proasta gestionare a banului public ori direcţionarea acestuia către firmele clientelare este furt pe faţă, identificat ca atare de orice om informat şi cu capul pe umeri. Banii brăilenilor, tocaţi cu nemiluita într-o acţiune de deszăpezire fără rezultat, fondurile publice tocate degeaba, ani de zile, în pseudogestionarea problemei câinilor comunitari, ca să dăm numai două exemple, şi-au pus amprenta pe imaginea primarului, în ciuda proiectelor în care s-a implicat, deseori cu succes, Aurel Simionescu. Tot la fel, încrengătura prin care banii publici ajung, legal - până la proba contrarie, însă imoral, în conturile firmelor la care Gheorghe Bunea Stancu este acţionar au pecetluit imaginea acestuia, imposibil de spălat cu toate manifestele gratuite pe care preşedintele CJ se chinuie să le împartă de la o vreme prin oraş.

Mai îngrijorătoare, însă deloc de mirare, îmi pare poziţionarea între primii 5 antipatici din Brăila a şefului Poliţiei, Cătălin Chivu. Dacă derulăm însă timpul şi ne amintim de scandalurile în care a fost implicat, de la vechiul bilet de la loto jucat împreună cu un interlop, până la abuzurile de care a fost acuzat de către ofiţerii siliţi să demisioneze, dacă punem în balanţă maşinile de lux - de neatins, în mod normal, pentru un bugetar român - la volanul cărora este văzut prin oraş, putem înţelege câteva din motivele care au făcut din şeful poliţiei un individ mai antipatic decât liderii lumii interlope.

Şi apoi, mă întreb şi eu, retoric, aşa cum se întreba Titel Crăcănatu într-un interviu dat cu ani în urmă cotidianului "Obiectiv": "Ce este mai rău: un interlop despre care ştii că este interlop sau un poliţist ori un politician corupt?".