Pe partea de "practică" - că ne-am săturat de "teorie" şi "intelectuali" - frisonul economic de tip iliescian se lasă greu peste România: Ponta a anunţat o creştere a salariilor bugetarilor cu 8% până în iunie, iar restul până la 15% în octombrie. Mesajul e acesta: aveţi grijă cum votaţi la locale, apoi pregătiţi-vă pentru parlamentare, mergem în tandem, daţi voi, dăm şi noi! Mai departe: Dan Nica, celebrul acuzator al celor care au "devalizat" ţărişoara, anunţă prima măsură de la Comunicaţii. Ministerul pe care-l va prelua - din 10 directori de la Poştă vor "zbura" nouă, iar până la sfârşitul anului va găsi un "investitor".
Pe partea de "propagandă", adică cea a mesajului electoral, Guvernul Ponta a şi lansat explicaţia liniştitoare că orice critică adusă e "normală", că aşa trebuie să fie, că Opoziţia trebuie să "dea" în frumuseţea de guvern al domnului Ponta, asta neînsemnând că e ceva adevărat în tot ce se spune, ci e, aşa, doar un "joc" democratic...
Şi asta după ce, ani de zile, USL-ul a urlat din răsputeri acuzând guvernul, preşedinţia şi PDL-ul de cele mai monstruoase "atentate" la "siguranţa naţională", ameninţând cu puşcăria în stânga şi-n dreapta.
Guvernarea care se pregăteşte are un iz vechi, pare că ne aflăm în plin an 1992, pentru cine îşi mai aminteşte. Pentru cine nu-şi aminteşte, să esenţializăm: toată politica din acei ani era bazată pe îndemnul la luptă pentru "preluarea" ţării din mâinile "duşmanului". Toate furturile grosolane erau pentru "ţară". Toate derapajele incredibile ale Puterii de atunci erau pentru "popor". După o guvernare în care, de bine, de rău, s-a mai discutat şi concret pe probleme punctuale economice şi financiare, ne trezim în plină ofensivă populistă, cu mesaje atent trucate pentru a abate atenţia, de fapt, de la o stare de lucruri de necontestat: măsurile luate de guvernarea PDL-UDMR-UNPR au fost, dacă nu excelente, măcar bune.
Bine aţi venit în 1992!
În fine, a fost pe aproape să se încoroneze ca Educator Naţional. Mai departe: Titus Corlăţean, ministrul propus pentru Justiţie, s-a enervat înainte de-a apuca să facă "justiţie" şi - pac! - a şi emis primul "edict": procurorul care a instrumentat unul din dosarele lui Năstase ar trebui, în anumite condiţii, "arestat". Apoi, brusc aplecând capul şi privind pe sub sprâncene, a şoptit mieros şi autocritic: "Ca om politic, într-o deplină libertate de exprimare, am folosit o formulă inadecvată cu privire la procurorul care a instrumentat un dosar penal cunoscut al unui lider politic cunoscut".
