Ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Pentru cei ce nu știu, am lucrat 18 ani la Muzeul Brăilei – Secția de Științe ale Naturii. Acolo m-am format ca expert în conservare patrimoniu și tot acolo am pus bazele primelor ieșiri în teren alături de fostul șef de secție, dar și de alți oameni care iubeau natura. Tot acolo l-am cunoscut și pe domnul Lucian Țilea. Să spunem că nu a fost o întâlnire care să dureze, dar la câțiva ani diferență am reluat legătura. Am primit un telefon de la dumnealui, voia să știe câte ceva despre o pasăre ce îi tot venea prin curte, i-am cerut detalii la telefon și am concluzionat că este porumbelul gulerat. Cu domnul Lucian Țilea, am avut de-a lungul timpului multe discuții despre natură, despre Brăila (viitorul ei economic, politic și chiar cultural). De atunci am realizat câteva lucruri importante împreună, două emisiuni televizate despre natură, multe ieșiri, activități cu copiii, dar și faptul că m-a încurajat să scriu un articol săptămânal despre păsări. Recunosc că acest ultim lucru m-a speriat foarte tare, nu am fost de acord de la început, asta pentru că era ceva nou. Mai scrisesem eu articole despre natură, despre patrimoniu muzeal, făcusem ceva prezentări în cadrul unor Universități, unde am vorbit profesorilor și studenților despre importanța protejării biodiversității, dar și despre locurile frumoase din Brăila. Și așa am ajuns să scriu săptămânal, în acest ziar, de peste doi ani, despre păsări și nu numai. Sper că am reușit să atrag atenția multora despre locurile frumoase din Brăila, să aduc cititorilor câteva fotografii frumoase din natură și da, să fiu mândru că undeva pe teren, în sălbăticie, doi paznici de la o baltă, atunci când m-au legitimat, au spus, ”vă știm, scrieți despre păsări în ziarul local, ne place ceea ce faceți”, restul nu mai contează, asta înseamnă că am reușit.
Am vorbit zilele trecute cu domnul Țilea și pentru că nu mai ieșisem de ceva vreme împreună în natură, am stabilit ca duminică, 17 decembrie, să facem o plimbare prin zonele cunocute de noi sau doar de mine. Așa am și făcut, chiar dacă afară a fost destul de rece. Dragostea pentru natură nu are limite.
Am plecat întâi la Balta Seaca, un loc necunoscut pentru dumnealui, un loc de suflet pentru mine, de vreun an de zile. Ca de obicei discuțiile noastre sunt legate de natură, în primul rând, așa că facem o trecere în revistă a puținelor evenimente care au loc în județul nostru. Pot spune că discuțiile sunt așa cum am amintit mai sus, diverse, dar neavând acceptul dumnealui nu pot să divulg aceste subiecte. Pot să spun, că atât eu cât și dumnealui dorim ca în Brăila să se întâmple lucruri frumoase și promitem să fim parte din unele, fie numai și cu câteva idei interesante.
De ceva vreme, fiind zonă de vânătoare, la Seaca nu prea mai poți vedea păsări multe, așa am pățit și duminică, asta în zona bălții, subliniez. Aici am observat, nu pentru prima dată un exemplar de rață moțată (Aythya fuligula), specie întâlnită accidental în țara noastră. În România specia cuibărește izolat și localizat, în foarte puține zone, în câteva locuri de-a lungul Oltului și în Câmpia de Vest.
Având o experiență de 25 de ani de teren, atunci când ajung într-o zonă ca aceasta, devin foarte atent. Așa am făcut și acum și norocul ne-a surâs. Am auzit nu departe găgăit de gâște și după câteva cadre trase cu aparatul foto la baltă am plecat pe câmp spre locul de unde se auzea destul de tare zarva făcută de gărlițe. Am reușit să ne apropiem și să vedem la masă, pe câmp, undeva la 1.500 de gârlițe mari. Puteau fi și alte specii în acele aglomerări de păsări dar nu am avut noroc să le identificăm din cauza faptului că soarele strălucea din față și ne îngreuna identificarea. Am plecat, plini de noroi, spre Lacu Sărat, un loc pe unde trecusem la dus și unde zărisem din goana mașinii multe păsări.
Am fost plăcut surprinși să vedem vreo 30 de lebede, rațe mari vreo 200 de exemplare, rațe lingurar vreo 150 exemplare, rațe mici vreo 50 de exemplare, dar și multe alte specii: lișițe, rațe fluierătoare, cocoșari, pânțăruși, botgroși, pițigoi albaștri etc. Lacu Sărat II rămâne un loc deosebit, un loc de hrănire și odihnă pentru multe specii de păsări atât iarna cât și vara.
Ne-am luat rămas bun de la aceste locuri frumoase din Brăila și am hotărât să repetăm cât de curând o astfel de ieșire, deoarece ne vin idei bune în natură.
