Ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat rubrica "Vorbe din Duh", menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. În fiecare săptămână suntem însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
Dincolo de trup nu există păcate. Când alegi să-ți îndepărtezi privirea de la trupuri și să vezi dincolo de ele, nu vei vedea altceva decât sfințenia fraților tăi. Și astfel îți corectezi vederea - care caută în lume păcate și nedreptăți, pentru a justifica frica de Dumnezeu și îndepărtarea de El. Dar dacă fratele tău are un trup, să nu crezi că trupul este esența și îl definește pe fratele tău.
Păcatele nu au realitate și nu există în Cer. Ceea ce poți numi păcate sunt greșeli care se îndreaptă, iar greșelile nu necesită nici moarte, nici pedeapsă, nici sacrificiu, ci doar corectare.
Crezi că este nevoie de sacrificiu? Crezi, atunci, în păcate și în moarte, în judecată și în condamnare, lăsând Iubirea din Cer drept o poveste fără acoperire, inversând realitatea cu iluzia acestei lumi (pentru că este trecătoare, nu precum Cerul), prin propria alegere. Ce este real nu este trecător.
Dumnezeu nu cere sacrificiu. Sacrificiul este ideea celui care, în aroganța lui, crede că poate controla Cerul prin intervenții în irealitate - adică în lumea de dincolo de Cer. Cel care are nevoie de „sacrificiu” ești tu; renunță la credințele acestei lumi și la iluziile ei persistente, ca să poți privi realitatea: Cerul și pe Cel care te așteaptă acolo de unde nu ai plecat vreodată.
„Eu nu Mă uit ca omul; căci omul se uită la faţă, iar Domnul se uită la inimă.”
(Cartea întâia a Regilor, XVI, 7)
„Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el;
Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume.
Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”
(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, II; 15-17)
„Iisus a răspuns: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici.
Deci i-a zis Pilat: Aşadar eşti Tu împărat? Răspuns-a Iisus: Tu zici că Eu sunt împărat. Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”
(Sfânta Evanghelie după Ioan, XVIII, 36-37)
