Cel mai deranjant lucru în toată povestea asta cu concursurile aranjate de la Muzeul de Istorie Brăila mi se pare atitudinea directorului Ionel Cândea. Arogant până la Dumnezeu şi retur, directorul Cândea pare enervat de orice întrebare legată de subiectul reangajării pensionarilor la Muzeul de Istorie. Şi răspunde aşa, de undeva de sus, de parcă şi-ar lua de la gură ca să stea de vorbă cu opinia publică, cu brăilenii care îi asigură salariul lunar. Orice întrebare adresată lui Cândea este precum spirtul turnat pe o rană deschisă. Omu’ ia pur şi simplu foc numai cât aude că este chestionat pe o temă de interes public. Adică, asta-i bună, a ajuns bugetarul Cândea să răspundă pentru acţiunile lui? Dar unde s-a mai pomenit aşa ceva?!
Ionel Cândea ne spune clar că nu va pleca din funcţia de director al Muzeului de Istorie decât cu mâinile pe piept. „Voi candida până voi muri. Să vedem cine va avea un alt proiect mai bun ca al meu. Un tânăr vreau să văd!”, ameninţă Ionel Cândea.
Observaţi siguranţa din finalul afirmaţiei lui Cândea? „Un tânăr vreau să văd!”, ca şi cum el ar fi absolut sigur că nu există nici un tănâr capabil în Brăila asta să îl înlocuiască pe el. Cândea ştie ce ştie. Tinerii din Brăila îşi cam iau tălpăşita din oraş, plecând ori în Bucureşti, ori în Cluj-Napoca, ori în străinătate. Problema este că aceşti tineri capabili părăsesc Brăila tocmai din cauza politicilor implementate de cei ca Ionel Cândea (via PSD). Tinerii care ar fi putut să îi ia locul lui Cândea şi-au făcut bagajul şi au plecat din Brăila pentru că au simţit că acest individ (şi alţii ca el) a pus stăpânire pe un post de director al unei instituţii publice şi şi-au dat seama că nu vor putea niciodată să îl învingă pe Cândea într-un eventual concurs „pe bune”. De asta este Cândea atât de sigur când afirmă „vreau să văd un tânăr!”. Ştie că nu are cine să vină din urma sa, în afară de pensionarii cu care el a făcut şi face front comun precum în filmul Gladiators. Gaşca lui Cândea rămâne unită orice-ar fi, îşi rezervă posturi în cadrul Muzeului de Istorie şi are şi tupeul să spună că aceste posturi publice le sunt rezervate până când ei vor muri. (Ionel PÂNDEA)
