Alegerile de la 7 iunie se vor ţine în toate cele 27 de ţări membre după acelaşi calapod: vot pe liste de partid. Uninominalul este imposibil de aplicat pentru că eurocandidaţii sunt, în majoritate covârşitoare, necunoscuţi dincolo de graniţele ţărilor de obârşie. Cu alte cuvinte, partidele vor face legea şi vor alcătui viitorul Parlament European. În ceea ce ne priveşte, puţini dintre noi cunoaştem vreun europarlamentar şi cu atât mai puţin performanţele românilor în legislativul de la Strasbourg. Acest dezinteres, strâns legat de impactul slab al deciziilor luate la 2000 de kilometri distanţă de România, vor face ca euroalegerile din iunie să aibă o audienţă slabă. Chiar şi aşa, ele sunt văzute drept un test care va arăta cum stau partidele procentual în realitate, nu în sondajele comandate până acum de mai toate formaţiunile. Procentele vor fi cu atât mai importante pentru partidele care vor avea candidaţi în cursa prezidenţială de la sfârşitul anului. De aceea, temele europene vor rămâne pe hârtie, iar atacurile între competitori şi promisiunile de mai bine vor înflori din nou verbal, departe totuşi de nivelul deşănţat atins în noiembrie. În schimb, electoratul va avea ocazia să plătească cu aceeaşi monedă ca şi la ultimele alegeri eşecurile clasei politice: ignorând votul.
