Astfel, în plenul Legislativului, Viorel Hrebenciuc părea total surclasat de agitaţia omniprezentă şi neîntreruptă a lui Ilie Sârbu, ajuns surprinzător de repede şef de clan politic şi veritabil dirijor al operaţiunilor de cucerire a puterii. Nu asta era schimbarea de generaţie politică aşteptată de majoritatea românilor.
Acum ştim că totul a fost pus la cale cu multă ingeniozitate, că Vasile Blaga a convocat în limite legale Senatul marţi după-amiază, dar majoritatea social-democrată-liberală a preluat iniţiativa mai mult sau mai puţin ilegal, după ce sesiunea extraordinară fusese închisă. În final, legalitatea a fost consfinţită după ce foştii şefi ai PDL ai camerelor parlamentare şi apoi şi preşedintele ţării au recunoscut oficial demersul (căruia în nici un caz nu-i putem spune "de catifea") declanşat de partidele cu cele mai mari probleme penale. Aceasta a fost greşeala PDL, care singur s-a lăsat prins cu garda jos. Acum, partidul este în corzi, dar, aşa cum se întâmplă ciclic în politica românească (şi nu numai aici), începe procesul de schimb de locuri cu cei de la USL.
Dacă aceştia din urmă au ales bine momentul în care PDL încă se clătina după ce fusese izgonit de la şefia ţării, contextul internaţional nu le este deloc favorabil. Criza prelungită, pe cale să se amplifice în Europa, îi va aşeza în aceeaşi situaţie în care s-a trezit PDL după ce a câştigat alegerile din 2008. Deja leul s-a devalorizat consistent în ultimele zile, înregistrând record după record în ciuda intervenţiilor BNR. Fiind însă o alianţă pestriţă, e foarte probabil că vor prefera să îndatoreze şi mai mult ţara, recurgând la noi credite, în loc să taie cheltuieli inutile (vezi refuzul de a restrânge luxul parlamentar, cerut prin referendum de români încă de acum trei ani). Deja în coaliţie au început să se audă oftaturi din rărunchi că bugetul nu are bani să plătească prima rată de 3-4 miliarde de euro din împrumutul făcut de ceilalţi, în 2010. "Greaua moştenire", se ştie. Ce nu este deloc clar e de ce s-au bătut cu atâta vitejie să acapareze puterea cu atâta grabă, să "salveze" ţara din ghearele celorlalţi ticăloşi, care, iată, au adus ţara în stadiul de marasm economic. Probabil din patriotism dublat de altruism. Acesta să fie motivul pentru care mulţi au ajuns să înfunde puşcăriile? Ultimele exemple: Adrian Năstase, foarte grav rănit, la infirmeria penitenciarului, în vreme ce un alt pesedist de seamă, Cătălin Voicu, cel judecat cu binecunoscuta lentoare a justiţiei de la noi pentru fapte grave de corupţie, încă îşi dă cu părerea şi cu votul în Parlament. Şi mai mulţi se zbat cu disperare (cum e cazul securistului supravieţuitor Felix) să scape prin orice mijloc posibil de pedeapsă pentru numeroasele matrapazlâcuri săvârşite.
Premierul, el însuşi pătat de scandalul "copy-paste" în care a fentat cu abilitate toate acuzaţiile, s-a lăudat că a fost antrenat, ca procuror, să combată mafia, dar a sfârşit prin a ajunge să strige cel mai tare "hoţii!", precum bine zice vorba aceea din popor.
Strânşi astfel în cleşte, toţi aceşti băieţi deştepţi au hotărât că trebuie să umble la cauză, ca să-şi păstreze efectele pentru ei. De aceea urmează să se năpustească şi asupra justiţiei, simţind fragilitatea schimbărilor în bine de până acum în faţa atacurilor politice. Cu vocea bine antrenată să sune calm şi mieros, "antimafiotul" a fost însă nevoit să dea înapoi şi să amâne lovitura, după reacţiile vehemente ale Occidentului la puciul pus la cale prin ordonanţe şi decizii guvernamentale, promiţând că nu se va atinge de DNA. Cine îl crede? Lupul îşi schimbă părul, dar năravul se va vedea imediat după ce va trece raportul Mecanismului de Cooperare şi Verificare pe Justiţie, ce va fi prezentat peste două săptămâni.
Ce ar mai fi de spus? Doar o concluzie amară: că nici după decembrie '89 românii n-au avut pe cine alege să-i conducă. Trebuia să fie cel mai bun dintre cei buni, dar la fiecare tur de scrutin de până acum am avut doar opţiuni cuprinse între cel mai rău şi cel mai puţin rău. Cât vom continua să plătim nemernici care susţin că ne fac bine, când de fapt ei au o deosebită grijă să nu depăşim nivelul sapei de lemn? Chiar suntem condamnaţi să lăsăm istoria să se tot repete?
