În tot acest timp, toţi cei care nu lucrează la "stat" şi nici n-au mare drag pentru vreun partid, aleargă ca disperaţii de dimineaţă până seara, încercând să ţină pe umeri baraca ce se prăbuşeşte cu totul, având grijă să trimită iute taxele şi impozitele către stăpânire, ca nu cumva să le scadă glicemia firoscoşilor şi să-şi piardă forţele în măreaţa acţiune de "a acuza".
Toată lumea se simte păcălită. Geoană că n-a ajuns preşedinte, Crin la fel, Băsescu că s-a încurcat cu Boc, cei de Realitatea TV că n-au reuşit încă să bage spaima în preşedinţie etc.
România, până la urmă, chiar este o ţară a păcălelilor. Mai târziu sau mai devreme, chiar dacă-ţi dai seama sau nu, tot vei fi păcălit. Ne tot păcălim între noi de vreo 400 de ani şi nu dăm semne c-am fi obosit. Dar şi asta ar putea fi o aparenţă, adică o păcăleală. Căci, mă gândesc, nu ştiu dacă vreunul, în intimitatea gândurilor lui ascunse, mai crede că se poate câştiga ceva în ţara asta.
