"Am gustat din paharul îndoctrinării pentru o perioadă, acum mă întreb cum am putut face asta!" - acesta a fost unul dintre mesajele transmise de Ioan Chertiţie, cu ocazia lansării la Brăila a volumului "Confesiunile unui gardian" şi a documentarului artistic "Temnicerul". Evenimentul a avut loc ieri, la Biblioteca Judeţeană "Panait Istrati" Brăila, invitatul special fiind chiar autorul, fost subofiţer al Penitenciarului din Baia Mare în perioada 1982-1992. La eveniment au fost prezenţi şi directorii penitenciarelor din Brăila şi Tichileşti, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici - filiala Brăila dar şi un fost deţinut al perioadei comuniste. În volumul "Confesiunile unui gardian", Ioan Chertiţie îşi prezintă poveştile de viaţă şi vorbeşte despre violenţele şi abuzurile care i-au dezumanizat pe cei de după gratii, mulţi dintre ei condamnaţi în urma unor înscenări. Toţi cei prezenţi au apreciat curajul autorului de a spune lucrurilor pe nume şi de a vorbi despre ceea ce s-a întâmplat înainte de Revoluţie în închisorile şi lagărele din România. În contradicţie cu aspectele prezentate în carte, directorii celor două penitenciare brăilene au ţinut să vorbească şi despre schimbările în bine care s-au petrecut în ultimii ani în sistemul penitenciar, referindu-se la modul de lucru, respectarea drepturilor omului şi schimbarea mentalităţii angajaţilor. Cel care a reuşit să atragă şi mai mult atenţia publicului prezent la lansarea cărţii a fost un brăilean de 85 de ani, care a îndurat chinurile din spatele gratiilor timp de 7 ani. " În anul 1948, făceam liceul şi conservatorul Lyra când am fost arestat şi dus la Siguranţa din Brăila, apoi transferat la penitenciar. M-au pus să scriu aberaţii, că vreau să dărâm gara, podul de la Brăiliţa, să arunc oraşul în aer. Pentru că am refuzat, am fost bătut, dus într-o cameră întunecoasă, am fost nevoit să recunosc ce voiau ei. Mai erau şi alţii în aceeaşi situaţie. Ne-au dus la Galaţi şi ne-au condamnat între 5 şi 15 ani închisoare, ne-au spus că acolo ne vor putrezi oasele. Eram aşa de slabi, dacă nu aveam pielea, ne cădeau oasele. Am fost duşi apoi în lagăr la Poarta Albă, apoi la Jilava, după care ne-au lăsat la Aiud. Acolo a fost un regim de exterminare. Ne băteau cu lanţurile, dădeau în noi ca în nişte saci. Foame, teroare, trebuia să intri în celulă şi să nu vorbeşti nimic. Am stat 7 ani în închisoare iar când am ieşit toată lumea ne privea cu ură, aveam o cruce în frunte", a povestit Filip Petru, deţinut pe vremea comunismului.
