Ideea este bună sau, mai exact, ar fi putut fi bună, dacă un astfel de regulament de atestare a administratorilor n-ar exista încă din anul 2007, odată cu apariţia Legii nr. 230/2007 şi a Regulamentului de Organizare şi Functionare a Comisiei de Atestare a Administratorilor de Imobile. Sau dacă regulamentul emis de Primăria Brăila n-ar fi fost deja modificat abia în urmă cu doi ani şi jumătate, mai exact în toamna anului 2011.
Pe de altă parte, este de neînţeles mirarea primarului, legată de faptul că, la vreo 900 de asociaţii de proprietari din municipiu există doar 200 de administratori atestaţi, ceea ce ar însemna un administrator la 4-5 asociaţii. "Din punctul meu de vedere, nu se poate ca 900 de asociaţii de locatari să fie gestionate de 200 de persoane atestate (...) De aceea ne întâlnim şi cu situaţiile în care ei vin la asociaţie o oră sau două, pleacă şi restul Dumnezeu cu mila!", spune, indignat, Aurel Simionescu.
În realitate, lucrurile stau altfel faţă de cum se văd ele de la geamurile Primăriei: sunt 900 de asociaţii pentru că există aproape câte o asociaţie la fiecare scară de bloc. Cine s-ar ocupa exclusiv doar de administrarea câtorva zeci de apartamente? Ce salariu poate avea un asemenea administrator? Poate, doar, să o facă pe bază de voluntariat sau numai pe ideea de a fura locatarii. Normal că un administrator se ocupă de câte 4-5 asociaţii, pentru a aduna cât de cât un salariu, nu departe de cel minim pe economie. Departe de mine gândul de a le lua apărarea administratorilor, dar nu numai ei reprezintă problema asociaţiilor, inclusiv în cazurile de delapidare. În asociaţii mai există şi preşedinţi, şi membri ai comitetului executiv, şi cenzori. Toţi aceştia poartă vina în cazul unei fraude ori a unei proaste administrări a imobilului. Deşi, majoritatea nefiind remuneraţi, nici nu-şi bat capul prea tare cu problemele blocului.
Însă, în primul şi în primul rând, adevărata problemă a asociaţiilor o reprezintă lipsa de implicare a locatarilor. Când e vorba să accepte vreo funcţie de răspundere, toţi se feresc ca dracu de tămâie. Mai toţi se plâng de proasta gestionare a asociaţiei, dar mai nimeni nu acceptă să preia vreo funcţie de răspundere în cadrul acestora. Nimeni nu vrea să se lege la cap, să se certe cu restanţierii, să-şi prindă urechile prin acte contabile şi să-şi piardă din timpul liber ocupându-se de problemele blocului. Iar când se găseşte cineva care să o facă, se alege în general cu critici din partea celorlalţi.
Primăria ar trebui să ştie că, indiferent câte regulamente pentru administratori şi pentru asociaţii se vor face, problemele vor rămâne. Aşa cum au rămas de vreo 25 de ani încoace. Nu prin alte regulamente se rezovă problema, mult mai gravă decât înţeleg oficialii că este. În plus, asociaţiile au o autonomie uriaşă, dată de lege, în care statul nici nu prea are cum să intervină, legea bazându-se tocmai pe spiritul de iniţiativă şi de implicare al proprietarilor - ceea ce este o greşeală fundamentală în cazul României.
Dacă într-adevăr se doreşte să se schimbe ceva, atunci Primăria Brăila, Consiliul Local, politicienii, parlamentarii - de la Putere sau nu - ar trebui să schimbe cu totul fundamentele legilor ce stau la baza organizării asociaţiilor de proprietari. Sau măcar să înceapă un demers comun, în acest sens, împreună cu autorităţile locale din toate oraşele. Iar o viitoare lege ar trebui să dea posibilitatea primăriilor să se poată implica direct în administrarea asociaţiilor. În mod ideal, administrarea asociaţiilor ar trebui făcută de o direcţie a primăriei, ceea ce în mod cert ar duce la eliminarea delapidărilor şi la o mai bună gestionare a relaţiilor dintre locatari şi furnizorii de utilităţi, majoritatea aparţinând chiar autorităţilor locale. Atunci, chiar şi 50 de angajaţi ar putea gestiona 900 de asociaţii, ceea ce ar duce şi la costuri mai mici pentru locatari cu salariile administratorilor şi s-ar rezova şi problema principală a celor care locuiesc la bloc: lipsa de implicare a proprietarilor.
