Aşteptăm cadouri somptuoase, costisitoare şi pline de o eleganţă cu totul impunătoare. Aşteptăm cadouri memorabile, daruri remarcabile chiar, şi neapărat, vorba românului: "dă firmă". Dacă observăm pe eticheta unei bluze primite cadou "made in China" e de ştiut faptul că nu mai vorbim cu acea persoană o lună sau poate chiar mai mult de atât. În schimb, dacă la desfacerea cadoului zărim un ceas Dolce & Gabbana sau de o altă firmă care denotă o mare însemnătate, imediat acea persoană care a cumpărat produsul va fi în topul celor mai buni şi adevăraţi prieteni. Şi totuşi, mă întreb, de ce este atât de important ca un cadou să aibă o valoare totalmente deosebită? De ce nu ne interesează persoana care ni-l oferă, atât cât ne interesează firma şi, în special, preţul? Pe vremuri făceam cumpărături din diferite pieţe, angrouri sau târguri desfăşurate în oraş. Acum, dacă nu te duci de cel puţin patru ori pe săptămâna la mall, "nu eşti întreg la minte" ar spune unii. Tot odinioară, cadourile le fabricam manual, din propria măiestrie vivace şi din propria cunoaştere. Cu ceva timp în urmă, băieţii, din cele mai uluitoare şi sublime flori, le făceau tinerelor domnişoare buchete sau coroniţe de-a dreptul spectaculoase. Acum, dacă nu comanzi online un parfum pentru persoana iubită, nu ştii ce înseamnă "ăla" cadou adevarat. Totul, repet, să fie de firmă. Totul făcut în grabă, printr-un simplu clic, într-un gen searbăd al firii şi anume: "ia mă să-i cumpăr şi lu' asta ceva ".
Dacă ar fi să aruncăm o privire în sufletul nostru am găsi acolo şi un alt sinonim pentru termenul de "cadou". Am găsi înlăuntru ceva cu totul special, ceva incomparabil, de neegalat şi de neîntrecut chiar. Am găsi acolo iubirea. Pentru mine - şi afirm acest lucru cu cea mai mare încredere - iubirea este singurul cadou adevărat . Singurul pe care nu îl poţi comanda de pe vreun site anume. Unicul pe care nu îl poţi cumpăra din nici un mall renumit.
Singurul, care nu va deveni nicicând "dă" firmă...
"Dă " firmă ...
De fiecare dată, în apropierea zilei de naştere sau a oricărei zi festive, ne-am obişnuit să afirmăm în faţa prietenilor sau în faţa cunoştiinţelor (uneori chiar şi în fereastra de messenger) : ,, îmi doresc asta, asta şi eventual... asta". Apoi, primind exact ceea ce de fapt le-am cerut celorlalţi - afirmăm cu un aer de inepţie totală: "vai, nu trebuia, cum de ai ştiut ce îmi doresc ?! " So, cam aşa stă treaba în zilele noastre.
