S-au scurs peste 4 ani de când ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică, "Vorbe din Duh", menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am fost însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
Când dai crezare iluziilor, vei folosi empatia ca pe o formă de slăbiciune și ca o exacerbare a suferinței. Empatia ți-a fost dată nu pentru a prelua suferința, nici pentru a o transfera altcuiva, pe care îl alegi involuntar drept amplificator al suferinței tale. Doar ego-ul și mândria pot suferi. În schimb, sufletul curat, neatins de lume – pentru că nu s-a lăsat cucerit de ea – nu cunoaște nicio suferință. Suferă cei cuceriți de lume și de iluziile ei. Și pentru că suferă din cauza iluziilor, folosesc în mod nepotrivit darul empatiei, propagând și amplificând iluzii proprii, „oferindu-le” altora.
Empatia însă ne este dată nu pentru a ne slăbi unii pe alții, ci pentru a ne întări. Empatia adevărată are un singur canal autentic de comunicare: cu Hristos. Empatia ne-a fost dată pentru a comunica cu Dumnezeu, și nicidecum pentru suferință. Hristos nu are să ne dea vreo suferință, ci dimpotrivă, ne oferă ieșirea din orice suferință prin puterea Lui. Prin această putere, El a învins lumea, iertând iluziile și dezvăluind astfel lumea reală, în care suferința nu a fost creată vreodată. Simți nevoia să încredințezi cuiva suferințele tale? Atunci oferă-le lui Hristos, și doar Lui, deoarece știe cu adevărat ce să facă cu ele, și vei câștiga Pacea Lui. Nu le încredința altcuiva.
Iubirea totală, necondiționată, nu poate suferi. Numai „iubirile” din lume sunt capabile de suferință, pentru că nu au legătură cu esența Iubirii adevărate. Empatia reală nu se conectează niciodată la suferință. Rolul ei este acela de a ne întări, învățând de la Hristos Iubirea pe care o împărtășește cu Tatăl și Duhul Sfânt, eliberându-ne astfel de orice iluzie.
„Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl.
Au zis ucenicii Săi: Iată acum vorbeşti pe faţă şi nu spui nici o pildă.
Acum ştim că Tu ştii toate şi nu ai nevoie ca să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu.
Iisus le-a răspuns: Acum credeţi?
Iată vine ceasul, şi a şi venit, ca să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.
Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.”
(Sfânta Evanghelie după Ioan, XVI, 28-33)
