Nu de alta, dar de mult nu i-am văzut pe parlamentarii de pe la noi atât de mişcaţi, de impresionaţi de gestul făcut de un coleg de-al lor, care a demisionat din Parlament, punându-se, sanchi, la dispoziţia justiţiei.
Luările de poziţie pe acest subiect ale diverşilor parlamentari brăileni (Rizea, Boboc, Nazare) au fost fără echivoc: deputatul Hrebenciuc merită apreciat pentru că a demisionat şi nu s-a ascuns în spatele imunităţii. Păi, vedeţi oameni buni, când zeci şi zeci de alţi parlamentari au ales de-a lungul vremurilor să se ascundă în spatele colegilor de partid, să obstrucţioneze cu orice mijloace anchetele procurorilor DNA care îi vizau în mod direct, să facă uz de inunitatea aia parlamentară nenorocită, când vine unul ca Hrebenciuc şi anunţă că demisionează, că pleacă din Parlament, devenind astfel un cetăţean obişnuit, adică arestabil, toţi cad pe spate de uimire, de parcă el ar fi salvat planeta.
Ce mare gest a făcut Hrebenciuc, încât să merite aprecieri? A făcut ceea ce ar fi făcut orice parlamentar dintr-o ţară civilizată ca Finlanda sau Suedia, de exemplu. La noi lumea încă se miră de lucrurile normale care ar trebui să guverneze o societate. Haideţi să punem mesaje în sticle cu faptul că penalul Hrebenciuc a demisionat din parlament şi să le aruncăm apoi în mare, poate aşa vor afla peste 200-300 de ani urmaşii noştri cam cât de bătuţi în cap eram noi la maturitate.
