Cabinetul "Boc 4", la fel ca şi Guvernele Boc 1, 2 sau 3 nu ştie pe unde să scoată cămaşa şi să scoată România din groapa în care se află. Lipsa unui program eficient anti-criză se simte tot mai acut, iar în lipsa acestuia, economia - susţinută, în fapt, de mediul privat - doar se chinuie să supravieţuiască. Premierul Emil Boc a găsit o singură soluţie: creşterea fiscalităţii. Taxa pe hamburger, pe cola şi pe dulciuri este una dintre găselniţele mediatizate, dar la acelaşi capitol de "creativitate" de care a dat dovadă Guvernul poate fi menţionată, de exemplu, şi colectarea, de către stat, a taxelor plătite de studenţi pentru cazarea în cămine, bani care se vor duce în acest an direct la buget, urmând ca statul, la rândul său, să plătească pentru administrarea căminelor studenţeşti. A făcut el Guvernul un calcul din care a reieşit că din această "afacere" i-ar rămâne câteva sute de milioane de lei. O nouă "idee" este plata contribuţiilor sociale şi în cazul convenţiilor ori a contractelor de colaborare. Cu siguranţă, se vor mai găsi astfel de soluţii "salvatoare", de "ieşire" din criză. Vor mai apărea nişte biruri gen "taxă de viciu" poate pentru şofat - care în cazul unora constituie un "viciu" - ori alergat prin parc. S-ar putea pune şi o "taxă pe shopping", care pentru mulţi reprezintă un viciu. Ca să nu mai spun de cei care preferă zi de zi covrigi înmuiaţi în ceai! Ăsta chiar poate fi considerat un viciu deja periculos.
Cam cu astfel de soluţii vrea Guvernul să scoată România din criză, e clar! Nimic pentru stimularea producţiei, a angajărilor de personal în sectorul privat, a stimulării consumului ori a creşterii investiţiilor! Ideile măreţe ale Executivului se rezumă la a face economie - şi asta fix acolo unde nu e cazul, cum ar fi protecţia copilului, sector din care vor fi disponibilizate câteva mii de persoane - şi a mări fiscalitatea. La finalul de mandat, premierul Boc se va umfla în pene, lăudându-se că nu a crescut TVA-ul sau cota unică, deci s-a ţinut de cuvânt. Ce mai contează că accizele sunt tot mai mari sau că numărul de taxe de tot felul răsar peste noapte ca promisiunile în campanie! Ca să nu mai spun că, în realitate, creşterea fiscalităţii va avea fix efectul contrar: încasările la buget vor scădea şi mai mult, economia subterană şi evaziunea vor creşte direct proporţional, consumul se va reduce, producţia se va diminua, şomajul va înflori, iar statul va pierde, de fapt, mai mult decât va câştiga de pe urma noilor taxe.
Mai normal ar fi dacă în România s-ar introduce o taxă pe Putere. Nu de alta, dar pentru foarte mulţi membri ai clasei politice, a fi la putere chiar se dovedeşte a fi un viciu nesănătos pentru toţi ceilalţi.
