• un copil de doar 12 ani din Brăila a urcat România pe podiumul uneia dintre cele mai prestigioase competiții internaționale de acordeon • Nicolas-Andrei Moldoveanu a obținut Locul II la Trophée Mondial de l’Accordéon, desfășurat la Montargis, Franța, la o diferență de doar 0,22 puncte față de câștigător
Montargis, un orășel francez cu străduțe liniștite și o tradiție muzicală puternică, a avut luna trecută, un oaspete special. O prezență mică, purtând pe umeri 13,2 kilograme de acorduri, respirație și emoție. Un copil de 12 ani care, atunci când ridică acordeonul, capătă o altă statură: cea de artist. Numele său – Nicolas-Andrei Moldoveanu – avea să răsune, la final de noiembrie, pe scena Trophée Mondial de l’Accordéon, una dintre cele mai prestigioase competiții internaționale, unde a obținut un remarcabil Loc II la categoria International Open Trophy – IOT 2 V/J/W -12 & Under. Performanța sa este cu atât mai impresionantă cu cât Andrei a învățat tainele acordeonului într-un timp scurt, iar instrumentul la care cântă – un Weltmeister Supita II, de 13,2 kg – este greu chiar și pentru un adult. Pentru el, însă, greutatea nu e obstacol, ci parte din poveste. În mâinile lui, însă, greutatea dispare. Acordeonul devine viu. Respiră, suspină, zâmbește, strigă, dansează. Andrei nu cântă la acordeon – el construiește lumi.
O copilărie cu muzică în sânge
Este vorba despre un copil care nu a ales muzica – muzica l-a ales pe el. Născut într-o zi de toamnă, 29 octombrie 2013, la Galați, Andrei a venit pe lume cu ceva ce nu se poate învăța: auzul absolut. Cel mai rar și mai misterios dar pe care îl poate avea un muzician. La doar câțiva ani, imita sunetele, reproducea ritmuri, se juca pe o orgă de jucărie ca și cum ar fi știut că într-o zi va ridica pe umeri un instrument mare cât el.
”Andrei era un copil diferit. Un copil care asculta altfel”, povestesc părinții săi, Nicoleta și Ionuț Moldoveanu. ”Își mișca degetele pe ritm, imita instrumente, reproducea sunete. Nu ne-am dat seama imediat, dar el avea ceva special.” În casă răsuna mereu muzică – tatăl său, fost DJ, pregătea piese pentru evenimente, iar micuțul Andrei încerca să le reproducă pe o orgă de jucărie. În scurt timp, muzica a devenit limbaj, joc și, în cele din urmă, destin.
Drumul către Palatul Copiilor – începutul unei povești
Totul a pornit într-o zi obișnuită de toamnă, în octombrie 2022. În mașină, radioul rula un anunț: ”Mai sunt două zile de înscrieri la Palatul Copiilor!”. Mama a insistat să întoarcă mașina, tatăl care avea o treabă importantă, nu a privit cu ochi buni această idee, dar ceva îi spunea că trebuie să facă acest lucru. A fost acel tip de decizie mică ce schimbă vieți mari. Așa l-au întâlnit pe profesorul Costel Ciupercă, de la cercul de Orgă electronică – muzică populară. A fost, cum aveau să recunoască toți, un moment providențial. După șase luni de teorie și studiu la orgă, Andrei a obținut primul său Loc I la concursul ”Florile Bărăganului”, un debut care anunța deja un drum diferit.
Acordeonul – instrumentul care i-a schimbat destinul
Într-o zi, la Palat, Andrei a văzut un acordeon. A cerut să îl încerce. Profesorul l-a avertizat: ”Nu e simplu, e mult mai greu decât orga”. Dar Andrei știa deja: aici era muzica lui. Când a primit primul acordeon mic pentru studiu, dormea cu el în brațe. Îl trata ”ca pe un bebeluș”. Apoi părinții i-au cumpărat un Hohner Verdi II, un instrument vechi, dar cu un sunet special. A fost începutul unei relații devotate: ore întregi de studiu, zilnic, fără excepție. ”Andrei nu a lipsit niciodată de la ore. Și-ar dori să nu se termine niciodată”, ne spune profesorul său. În tot acest timp, tatăl lui Andrei a observat ceva neobișnuit: copilul identifica tonalitatea oricărei melodii auzite – acasă, pe stradă, la spectacole. O discuție cu profesorul Ciupercă și o testare la pian au confirmat: Andrei are auz absolut, un dar muzical extrem de rar. De atunci, evoluția lui a devenit rapidă, spectaculoasă.
Artistul care nu a lipsit niciodată de la o oră
Cei care îl cunosc știu că Andrei nu este un copil obișnuit. Este un copil disciplinat, pasional, complet dedicat instrumentului său. Nu a lipsit niciodată de la ore. Nici când era obosit, nici când era aglomerat, nici când alți copii alegeau joaca.
A învățat la început orga, dar destinul îl aștepta în altă parte. Din momentul în care a pus acordeonul în brațe, ceva s-a schimbat. A început să doarmă cu instrumentul lângă el, să aibă grijă de el ca de ”un bebeluș”. Și-a construit lumea în jurul sunetelor.
”Andrei învață repede, are un simț muzical rar și o ambiție extraordinară”, spune profesorul său, Costel Ciupercă, omul care l-a ghidat, l-a format și care i-a recunoscut talentul din prima clipă. ”Nu mulți copii au această combinație: talent, disciplină, sensibilitate și o bucurie autentică pentru muzică.”
Lumea artiștilor: Liceul de Arte ”Hariclea Darclee”
Văzându-i talentul, părinții l-au transferat la Liceul de Arte „Hariclea Darclee”, unde a fost întâmpinat cu brațele deschise. Aici a început adevărata construcție a artistului.
În doar doi ani, Andrei a adunat un palmares impresionant de premii I, recitaluri, festivaluri, participări internaționale. S-a remarcat la: Concursul Internațional ”Nicolae Stiuca” – Cahul, Moldova – Loc I (două ediții), Concursul ”Iannis Xenakis” – Brăila – Loc I (două ediții), Festivalul ”Mlădițe Brăilene” – Loc I, Concursul Slobozia ”Trepte spre devenire” – Loc I, recitaluri la Teatrul ”Maria Filotti”, Palatul Culturii ”Lyra”, Zilele Brăilei, Festivalul ”Lina Chiralina” – Loc I Special, iar pentru doi ani consecutiv, a primit, Diploma de Excelență pentru rezultate remarcabile.
Antrenamentul de campion: 13,2 kilograme pe umeri
Până în 2024, cânta pe un acordeon ușor, de 7 kg. La Slobozia, a cântat pentru întâia oară pe un Weltmeister Supita II, unul dintre cele mai grele și puternice acordeoane profesionale – 13,2 kg. Pentru un copil de nici 50 kg, instrumentul este o provocare fizică serioasă. Dar Andrei îl transformă în spectacol. Acordeonul mare i-a devenit ”partener de scenă” și este instrumentul cu care a cucerit Franța.
Montargis, Franța – scena marilor acordeoniști ai lumii
La final de noiembrie 2025, Andrei a reprezentat România la prestigiosul Trophée Mondial de l’Accordéon, competiție considerată ”campionatul mondial” al instrumentului. A câștigat Locul I la faza online internațională, iar la Montargis – în prezența juriilor internaționale – a obținut un impresionant Loc II, la doar o fracțiune de punct de Locul I. În sală, publicul a înțeles imediat ce este el: un copil cu suflet matur. Un copil care nu doar cântă, ci simte. O televiziune franceză i-a luat un interviu. Unii jurați au întrebat cum este posibil ca un copil atât de mic să aibă atâta forță artistică. Răspunsul este simplu: Andrei nu cântă pentru premii. Cântă pentru că nu poate trăi altfel.
Costel Ciupercă – arhitectul muzical al lui Andrei
Andrei nu a crescut singur. În spatele fiecărei ore, fiecărui recital și fiecărui premiu se află familia lui – tatăl care notează lecțiile, mama care îl sprijină necondiționat. Dar, profesorul Costel Ciupercă este omul care l-a format, l-a ghidat și l-a învățat răbdarea marilor artiști, disciplina acordurilor, răbdarea burdufului, eleganța frazelor muzicale. ”Andrei este un talent rar. Nu doar pentru că are auz absolut, ci pentru că are o disciplină pe care nu o întâlnești des la copii. Studiază zilnic, nu lipsește, învață repede și cântă cu suflet. Este un copil cu o sensibilitate aparte și cu o forță artistică surprinzătoare. Premiul din Franța confirmă tot ce am văzut în el încă de la primele ore.” Alături de profesorul Ciupercă, un rol important îl are și profesorul Fernando Mihalache, delegat CMA și sprijin important în tot parcursul internațional al lui Andrei.
Andrei nu este doar un copil talentat. Este un copil care muncește enorm, studiază zilnic, nu rămâne în urmă cu școala și își trăiește pasiunea cu seriozitate de adult. Fiecare scenă pe care urcă devine un loc în care Brăila, România și publicul se înclină în fața unui viitor mare muzician. În prezent, la doar 12 ani, cântă muzică populară românească, dar și vals, tango, samba, musette, chanson sau muzică clasică, iar ce îl diferențiază este autenticitatea. Nu copiază. Nu mimează. Nu caută aplauze. El devine muzica. Are un fel de a atinge clapele care nu este doar tehnică, ci trăire. Fiecare notă pare să vină de undeva din interior, ca și cum ar vorbi prin instrument.
Povestea continuă
În spatele succesului de la Montargis se află ore nesfârșite de studiu, sacrificii, emoții, profesori dedicați și părinți care au crezut în talentul copilului lor. Performanța de la Trophée Mondial de l’Accordéon este o confirmare – Andrei este deja o voce în lumea acordeoniștilor internaționali. Iar povestea sa abia se scrie.
