S-au scurs peste 4 ani de când ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică, "Vorbe din Duh", menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am fost însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
Când vezi doar trupul și nu vezi doar dincolo de el, vei crede că iubirea este limitată, pentru că trupul este limitat. Precum orice altceva vizibil.
Dacă nu ai vedea nimic, niciodată (și nici nu ai atinge), nu ai ști ce înseamnă limitarea.
Dar pentru că vezi și simți lucruri limitate, vei crede că totul este limitat, inclusiv ce nu vezi.
Și așa poți ajunge să crezi că iubirea este limitată, adică inclusiv Dumnezeu și lumea Lui.
Nimic mai conflictual și mai profund nu apare în mintea astfel scindată. Mintea care vede limite va crede că și iubirea este limitată. Iar mintea care știe adevărul deja dat în dar, va nega în continuu ceea ce ochii văd.
Doar o realitate este adevărată, iar una este iluzia. Doar mintea dată în dar știe adevărul.
Dacă vrei crede că ești trup, vei crede că iubirea este limitată. Iar dacă este limitată, atunci nu poate fi decât distribuită limitat, după unele criterii și condiții.
Așa vei da iubirea, și așa o vei primi: condiționat. Condiționată de nu contează ce criterii și condiții: eforturi, merite, calități, schimburi.
Dar iubirea condiționată nu e iubire. În schimb, devine o imensă tristețe. Pentru că intuiești că iubirea aceea nu e iubirea adevărată.
Când faci ceva pentru a primi iubire sau una din formele ei (respect, măgulire, laudă etc), crezi că iubirea este condiționată, negând natura ei adevărată.
Natura iubirii este necondiționarea.
Cine iubește condiționat este, de fapt, în afara iubirii.
„Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău".
Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,
Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?
Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?
Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.”
(Sfânta Evanghelie după Matei, V, 43-48)
„Şi iată un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti.
Şi Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată s-a curăţit lepra lui.”
(Sfânta Evanghelie după Matei, VIII, 2-3)
