Tranşând un litigiu spinos care îi opunea pe arheologi şi Guvernul britanic pe de-o parte şi pe descendenţii ultimului rege din dinastia Plantageneţilor pe de cealaltă parte, cei trei judecători londonezi au considerat că "este timpul ca Richard al III-lea să poată avea o nouă înmormântare demnă şi să poată să se odihnească în sfârşit în pace".
În catedrala din Leicester, decizia a fost salutată cu aplauze de publicul prezent în jurul episcopului Tim Stevens. "Suntem încântaţi, bineînţeles, ne aşteptam la acest lucru de multă vreme", a declarat preotul britanic.
În schimb, câţiva urmaşi îndepărtaţi ai "ultimului rege medieval al Angliei" au sesizat justiţia britanică, dorind ca rămăşiţele pământeşti ale lui Richard al III-lea să fie îngropate în oraşul York, nu în Leicester, aşa cum doreau arheologii care au descoperit scheletul.
Reuniţi în cadrul Alianţei Plantagenet, aceşti urmaşi au cerut apoi organizarea pe această temă a unei consultări, la care să participe în primul rând familia regală, descendenţii regelui, dar şi anonimi. Vineri dimineaţă, ei nu au anunţat deocamdată dacă intenţionează să facă recurs.
Regina Elizabeth a II-a s-a abţinut să intervină în această dezbatere sensibilă.
Judecătorii, respingând cererea reclamanţilor, au spus că "exhumarea lui Richard al III-lea, pe 5 septembrie 2012, a declanşat multe pasiuni şi a făcut să curgă multă cerneală".
Ei au subliniat "eforturile considerabile şi investiţiile aprobate de catedrala din Leicester pentru a crea un mormânt care să fie demn de un rege încoronat".
Ministrul britanic al Justiţiei, Chris Grayling, a salutat decizia, declarându-se, totodată, "furios" să vadă că "Alianţa Plantagenet, un grup ce pretinde că are vagi legături de rudenie cu Richard al III-lea, le-a obligat pe autorităţi să piardă atât de mult timp şi bani".
Richard al III-lea a murit în război, în 1485, la vârsta de 32 de ani, după o domnie scurtă, care a durat doi ani. Dinastia Tudorilor care i-a urmat pe tron l-a descris ca pe un tiran însetat de sânge, iar această reputaţie a fost "imortalizată" în textele dramaturgului William Shakespeare.
Osemintele sale au fost descoperite în timpul săpăturilor ocazionate de amenajarea unei parcări municipale, iar analizele ADN au confirmat că acel schelet, ce prezenta urmele unor răni grave suferite în luptă, aparţinea într-adevăr lui Richard al III-lea, mort în tipul luptei de la Bosworth, o localitate aflată în apropiere de Leicester, îngropat apoi în secret de călugării franciscani.
