Acum, că prietenia este deja "oficială" şi pusă bine pe picioare, sunt mii şi mii de moduri de a-şi demonstra legătura ce îi uneşte pe mai mulţi inşi cu vederi şi ţeluri comune. Pe lângă deja clasicele aplicaţii comune, unui prieten adevărat îi pasă de tine când îţi schimbi statusul în single, se interesează de starea ta, are grijă să îţi trimită o felie de salam sau o tabletă de Africana... toate astea se întâmplă virtual, bineînţeles. Păi, cine a spus că o prietenie reală este cu ceva mai bună decât cea virtuală? Ne vin în ajutor atâtea artificii, încât în curând o să ajungem să luăm tastatura-n braţe şi o să declarăm cu mâna pe inimă că primim afecţiune gârlă de la prietenii de dincolo de ecran. Şi, până la urmă, ce e rău în asta? Doar dintotdeauna am susţinut că ne place să fim independenţi şi iată că acum e şansa noastră. Lucrurile evoluează teribil de repede. Când eram mici ne jucam de-a v-aţi ascunselea şi construiam prietenii. Astăzi creştem animale virtuale împreună şi avem impresia că ne apropiem, când, în realitate, ne îndepartăm şi suntem îngrozitor de inconştienţi de asta. Am ajuns să credem că un click e bagheta magică prin care facem prietenii să apară... Dislike!
