În 1966, Charles K. Kao a făcut o descoperire care a revoluţionat domeniul fibrelor optice. A calculat atent cum se transmite lumina pe distanţe lungi, prin fibrele optice de sticlă. Cu o fibră din sticlă pură, este posibil ca semnalele de lumină să fie transmise pe o distanţă de 100 de kilometri. Entuziasmul lui Kao a inspirat cercetările ulterioare, iar astăzi, fibrele optice formează sistemul circular care hrăneşte societatea noastră comunicaţională.
O mai mare rată a traficului pentru imaginile digitale constituie cea de-a doua parte a Nobelului pentru fizică, ediţia 2009. În 1969, Willard S. Boyle şi George E. Smith au inventat prima tehnologie de succes care foloseşte senzori digitali, numită CCD (Charge-Coupled Device). Această tehnologie utilizează efectul fotoelectric, teoretizat de Albert Einstein. Prin acest efect, lumina este transformată în semnale electrice. CCD este "ochiul electronic al camerei digitale", care revoluţionează fotografia, acum lumina putând fi captată electronic, nu printr-un film.
Fotografia digitală a devenit un instrument de neînlocuit în multe dintre domeniile de cercetare.
Charles Kuen Kao s-a născut în 1933 la Shanghai, China şi are cetăţenie britanică şi americană.
Willard Sterling Boyle, cetăţean canadian şi american, a fost director executiv al Diviziei de Ştiinţe la Laboratoarele Bell.
George Elwood Smith, cetăţean american, a lucrat la Laboratoarele Bell, de unde s-a retras în 1986.
