O lume în care, de exemplu, poţi să conduci mii de kilometri fără să fii nevoit să ocoleşti măcar o singură groapă în care să rişti să-ţi rupi maşina în două. Nu, nu există doar drumuri perfecte, dar nici măcar în vreun sat nu întâlneşti drumuri care să arate ca după un bombardament, precum bulevardele principale din Brăila, de exemplu. O lume în care să conduci fără a fi flash-uit, claxonat ori şicanat în trafic. E greu de imaginat că este posibil, dar exact aşa stau lucrurile.
Cum la fel de greu de imaginat este că nu vei întâlni nici măcar un singur câine fără stăpân. Nici la marginea oraşelor, nici pe drumuri, nici la periferiile satelor, nici pe câmp, nici prin munţi. Şi devine aproape ciudat când realizezi că, de fapt, zile în şir nu auzi nici măcar un lătrat de câine. Nici ziua, nici noaptea, indiferent că te afli într-o zonă rurală sau în centrul unui oraş. Cum, de asemenea, nu vei întâlni niciodată fecale de câine pe stradă, indiferent despre ce stradă vorbim. Toţi posesorii de câini au grijă să strângă orice urmă lăsată de patrupedele lor, fie că vorbim de străzi, de parcuri ori chiar de pădure. Aşa cum nu vei găsi pet-uri aruncate prin râuri, lacuri ori poieni de munte, gunoaie la periferiile localităţilor, grătare sfârâind în faţa blocurilor ori aiurea prin munţi.
Şi este greu de imaginat că, din zeci de programe tv, absolut niciunul nu este de genul aşa-ziselor canale de ştiri de la noi, gen Antena 3, în care politicieni, analişti ori jurnalişti isterici să latre toată ziua, iar milioane de oameni să-şi piardă zilnic timpul cu orele, pentru a se uita în gura lor.
Nu, nu vorbesc despre o lume perfectă, idilică şi de poveşti. Este doar o lume normală, într-o Europă de care suntem, aşa cum spuneam, încă foarte departe - şi nu doar din punct de vedere al nivelului de trai. Depinde însă de fiecare dintre noi dacă vrem să fim mai aproape - de la modul în care ne comportăm în public până la modul în care ni-i alegem pe cei care să ne reprezinte.
