În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" vă oferă spre lectură și informare rubrica "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În această perioadă mai rece, am ieșit în teren după păsări, de aceea încerc să vă fac cunoștință cu alte două specii de păsări, fiind vorba despre fâsa de pădure și aușelul cu cap galben.
Fâsă de pădure (Anthus trivialis)
Specie de pasăre cântătoare de talie mică, cu colorit gri-măsliniu relativ uniform, picioare rozalii, abdomen deschis la culoare și striații pe creștet, spate și piept, precum și striații mai fine pe lateralele corpului. Sexele sunt asemănătoare. Lungimea corpului este 14-15 cm, iar greutatea este de 15-39 g.
Etimologia denumirii științifice - Numele de gen provine din mitologia greacă conform căreia Anthus, fiul lui Antinous și Hippodamia, a fost omorât de calul tatălui său şi s-a transformat într-o pasăre ce imită nechezatul unui cal și care fugea atunci când era văzută. Cuvântul grecesc “anthos“ este folosit de Aristotel pentru descrierea unei păsări mici și viu colorate. Numele de specie provine din cuvântul latin trivialis - comun, fiind astfel pusă în evidență abundența și distribuția acestei specii.
Distribuție - Specia are o distribuție palearctică, cuprinzând toată Europa (cu excepția Irlandei și Islandei) și mare parte din zona temperată a Asiei, jumătatea sudică a Rusiei până la limita Munților Verhoiansk, nordul Kazahstanului și Mongoliei, nord-vestul Chinei și estul Afganistanului. Este prezentă pe tot teritoriul Românei cu excepția unor porțiuni din Câmpia Română, Dobrogea și Câmpia de Vest.
Fenologie - Este o specie migratoare, cuibăritoare în România. Sosește de obicei în luna aprilie și pleacă în luna august-septembrie. Este migratoare pe distanță lungă, iernând în Africa Subsahariană și India.
Habitate - Specia preferă lizierele pădurilor de foioase și conifere, luminișurile și pădurile în regenerare, dar poate apărea și în zone cu pâlcuri de copaci izolați sau pajiștile unde se instalează tufărișurile.
Hrană - Este o specie preponderent insectivoră, se hrănește pe sol, hrana fiind constituită în mare parte din insecte (Coleoptera, Hemiptera,Orthoptera, Diptera), dar și alte nevertebrate (Mollusca) și materiale vegetale (fructe și semințe).
Populație - Populația globală este estimată la 100.000.000 – 160.000.000 de indivizi, iar cea europeană este estimată la 26.900.000 – 38.100.000 de perechi cuibăritoare. În România, estimările arată o populație de aproximativ 500.000 – 900.000 de perechi cuibăritoare. Având în vedere teritoriul de răspândire întins și populația globală relativ mare, specia este clasificată în categoria ”Risc scăzut”. Tendința populațională la nivel global și european este considerată descrescătoare. În România, tendința populațională este deocamdată fluctuantă.
Reproducere - Perioada de reproducere se desfășoară de la sfârșitul lunii aprilie până în luna august. Depune 2 ponte pe an, rareori 3, formate 2-8 ouă care sunt clocite de femelă, perioada de incubație fiind de 12-14 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și părăsesc cuibul după o perioadă de 12-14 zile. Cuibul este construit de femelă, sub forma unei cupe din fire de iarbă uscate și mușchi, fiind amplasat în mici depresiuni la nivelul solului.
Amenințări și măsuri de conservare - Specia are puține amenințări și de intensitate redusă, printre acestea numărându-se incendiile forestiere și schimbarea utilizării terenurilor. Deocamdată, nu se impun măsuri de conservare.
Aușel cu cap galben (Regulus regulus)
Specie clocitoare comună în pădurile de molid și de conifer, în cele mixte dar și prin parcuri și grădini întinse. Destul de dificil de observant, fiind în continuă mișcare în coronamentul copacilor, de cele mai multe ori pot fi identificați după tril. Este considerată specie migratoare parțial.
Dimensiune: lungime 8,5-9,5 cm. Este parţial rezidentă, specia putând fi observată atât în perioada de cuibărit, cât şi în afara ei. Iarna poate fi observată hoinărind, frecvent împreună cu stolurile de piţigoi.
Hrană: consumă cu precădere insecte mici şi ouă de insecte.
Descriere: este o pasăre foarte mica, fiind considerate cea mai mică pasăre de la noi, cu aspect îndesat, al cărei caracter distinctiv este creştetul galben intens (spre oranj la masculi), încadrat de o dungă neagră. În jurul ochilor, coloritul este mai albicios, conturând un inel, iar la marginile ciocului subţire şi ascuţit are două dungi subţiri, negricioase. Pe spate este verzui-olivacee, iar pe partea ventrală, piept şi abdomen este mai ştearsă, cu nuanţe gri-verzui. Aripile prezintă un model cu dungi, dintre care sunt mai evidente una albă, mai lată, şi una neagră. Picioarele sunt foarte subţiri.
Specii asemănătoare: se poate confunda doar cu auşelul sprâncenat, care se diferenţiază în principal prin modelul din dreptul ochiului (sprânceană albă, proeminentă şi dunga neagră care traversează ochiul), coloritul verzui mai intens pe spate şi prin laturile gâtului cu două porţiuni gălbui, colorate intens.
Sursa de informare:
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/416/fasa-de-padure-anthus-trivialis
https://www.parccozia.ro/specii/100/ausel-cu-cap-galben-regulus-regulus
